Jeff Keller – Schimba-ti atitudinea ca sa-ti schimbi viata
Schimba-ti atitudinea ca sa-ti schimbi viata. Succesul incepe in mintea ta
DEVENIM CEEA CE GANDIM CA VOM DEVENI
Vrei sa invingi greutatile, sa castigi mai multi bani si sa ai relatii mai satisfacatoare, atat personale, cat si profesionale? Adevarat manual pentru succes, cartea iti prezinta un plan pas cu pas pentru a face schimbarile pozitive ce iti vor transforma radical viata.
Vei invata cum sa preiei controlul asupra vietii tale, sa intrevezi noi posibilitati, sa intreprinzi masurile necesare pentru a-ti valorifica talentele si a obtine rezultate extraordinare. Secretul consta in schimbarea atitudinii. Atitudinea este mai importanta decat trecutul,
educatia, banii, imprejurarile, nereusitele, decat ceea ce gandesc, spun sau fac ceilalti; mai importanta decat aspectul exterior, talentul sau aptitudinile tale. Atunci cand gandesti, vorbesti si actionezi intr‑un mod care sa‑ti asigure succesul, functionezi la capacitate
maxima si esti pe cale sa obtii rezultate extraordinare in viata. Afla cum sa imbini atitudinea pozitiva cu principiile succesului si vei fi de neoprit.
Bruce H. Lipton – Biologia credintei
Editia aniversara, de 10 ani, revizuita si extinsa, a cartii „Biologia credintei” iti va schimba modul in care iti concepi propria gandire. Noi si uimitoare descoperiri stiintifice despre efectele biochimice ale functionarii creierului iti vor arata ca celulele din corp iti sunt afectate de propriile ganduri. Dr. Bruce H. Lipton descrie circuitele moleculare prin care se petrece acest fenomen folosind un limbaj simplu, expresiv, amuzant si cu exemple din viata de zi cu zi. El demonstreaza cum noua stiinta a epigeneticii ne revolutioneaza intelegerea legaturii dintre minte si materie, precum si efectele profunde pe care le are in viata personala si in viata noastra colectiva, ca specie.
Am citit Biologia credintei de cand a iesit de sub tipar. Este o carte deschizatoare de drumuri ce ne-a furnizat un cadru stiintific indelung asteptat pentru conexiunea dintre minte si corp. Intuitiile si cercetarile lui Bruce au creat baza pentru revolutia epigenetica ce stabileste acum bazele unei perspective bazate pe constiinta asupra biologiei. Cu totii ii suntem profund indatorati. – Dr. Deepak Chopra, autorul cartilor Intinereste si traieste mai mult si Cartea secretelor
Puternica! Eleganta! Simpla! Intr-un stil deopotriva accesibil si plin de semnificatii, Bruce Lipton ne ofera – nici mai mult, nici mai putin – “veriga-lipsa” dintre viata si constiinta. Astfel, el afla raspuns la cele mai vechi intrebari si rezolvare pentru cele mai adanci mistere din trecutul nostru. Nu am nicio indoiala ca Biologia credintei va deveni o carte de referinta pentru stiinta noului mileniu. – Gregg Braden, autorul cartilor Codul lui Dumnezeu si Efectul Isaia
Dr. BRUCE H. LIPTON este o autoritate recunoscuta international in stiinta biologiei si a spiritului si una dintre cele mai importante voci ale Noii Biologii. Cercetarile sale revolutionare despre membrana celulara au evidentiat faptul ca acest strat exterior al celulei este un omolog organic al cipului de computer si echivalent al creierului la nivel celular. Studiile realizate de el intre 1987 si 1992 la facultatea de medicina de la Stanford au dus la descoperirea faptului ca mediul, operand prin intermediul membranei, controleaza comportamentul si fiziologia celulei, inchizand si deschizand diverse gene ca un intrerupator. Ceea ce a descoperit Bruce contrazice perspectiva curenta a mediului stiintific, conform careia viata ar fi controlata de gene, si alimenteaza unul dintre cele mai importante domenii de studiu din prezent: epigenetica.
Read More
Haruki Murakami – Padurea norvegiana
“- Aici e problema, a raspuns Midori, privind fumul si cazand un pic pe ganduri. Am asteptat prea mult… in cautarea perfectiunii… de aceea mi-e greu.
– Cauti dragostea perfecta?
– Nu chiar. Nici vorba sa tintesc la asa ceva. Pe mine ma fascineaza egoismul. Egoismul perfect. De exemplu, eu iti spun acum ca vreau sa mananc niste tarte cu capsune si tu lasi totul balta si dai fuga sa-mi cumperi. Te-ntorci cu ele, gafaind, si mi le intinzi, dar in clipa aceea eu iti spun ca nu mai am chef de ele si le arunc pe fereastra. Asa ceva caut eu.
– Ce legatura are asta cu dragostea? am intrebat eu, teribil de uimit.
– Are. Habar n-ai tu. Sunt momente in viata unei fete cand asemenea gesturi sunt extrem de importante.
– Adica ce gest? Aruncatul pe fereastra?
– Exact. Si in clipa aceea as vrea ca baiatul sa-mi spuna: ,,A, am inteles, Midori. Te rog sa ma scuzi. Trebuia sa ghicesc ca nu o sa le mai vrei. Sunt un rahat de magar, un insensibil. Plec sa-ti iau altceva, ca sa ma ierti. Sarlota sau placinta cu branza?”
– Si tu cum ai reactiona?
– I-as da toata dragostea mea.
– Esti absurda!
– Ei bine, asta inseamna dragoste in acceptiunea mea. Nimeni nu ma intelege. Midori si-a frecat usor capul de umarul meu. Pentru anumite persoane, dragostea incepe de la un fleac, de la un moft… sau nu incepe deloc.
– N-am mai cunoscut vreo fata care sa aiba asemenea opinii.
Farida Khalaf – Povestea Faridei
„Mi-am pus latul in jurul gatului. Insa, de aceasta data nu era niciun pat de pe care sa pot sari. Asadar, mi-am traspicioarele in sus. Am simtit cum se strangea latul si cum ma lasa fara aer. Am inceput sa horcai dupa care am ametit. Nu mai stiu exact ce a urmat. Probabil ca picioarele mele au ajuns din nou pe pamant, astfel incat nu m-am sufocat imediat.
Atarnam asadar cu capul in lat si ma gaseam intr-o stare de intunecare spirituala. Incercam sa-mi trag din nou picioarele sub mine, pentru a grabi procesul mortii. Dar imi pierdeam mereu cunostinta si, odata cu ea, capacitatea de a-mi controla membrele. In cele din urma bara de fier din zid se rupse si m-am prabusit la pamant. Stiam: esuasem din nou.
Dimineata isi facu aparitia Emirul si ma gasi in celula, pe jos. Fu cuprins pe data de un atac de furie.
– Bestie nenorocita, urla el. Daca vrei neaparat sa mori, te pot ajuta cu cea mai mare placere. O sa-ti dau eu tie o lectie!
Ma lua pe umar si lua cu sine si bara cu carlige atunci cand ma cara afara din celula. In chip ciudat, pe acesta nu-l deranja catusi de putin ca nu aveam niciun voal pe mine si ca purtam doar acea rochie albastra, pe care o uram. Era rochia in care ma violase. Nici macar nu-i pasa de faptul ca ma vedeau astfel ceilalti barbati. Ba din contra: ii incuraja chiar sa-l urmeze. Curiosi cum erau din fire, acestia nu se lasara invitati a doua oara. Banuiam ca se va petrece ceva rau, atunci cand ma dusese in incaperea in care ajunsesem in urma cu mai multe zile impreuna cu Evin. Zeyad ma puse pe o masa si ceru sa i se aduca niste cabluri de curent electric. Dupa care incepu sa ma bata, innebunit de furie.”
Read MoreMadeline Miller – Circe
Pe vremuri credeam ca zeii sunt opusul mortii,
insa acum imi dau seama
ca sunt mai morti decat orice altceva,
caci sunt neschimbatori si totul li se scurge pana la urma
printre degete.
Anne Ancelin Schutzenberger – Psihogenealogia si ranile din familie
Traim platind datoriile stramosilor si nestiind ca facem acest lucru. Astfel, viata nu ne mai apartine, iar drama existentei noastre devine cu atat mai greu de suportat, cu cat ceea ce ni se intampla este mai inexplicabil si imposibil de intrerupt. Dupa mai bine de douazeci de ani de lucru cu pacienti, in cursul carora a schimbat destine, Anne Ancelin Schutzenberger a inteles care este mecanismul acestui destin aparent implacabil si cum poate fi el schimbat.
Autoarea ne deschide fila cu fila cartea vietii, a fiecaruia dintre noi, invatandu-ne cum putem interveni in propriul destin, cum ne putem gasi calea, incetand sa mai repetam la nesfarsit greseli impovaratoare, sa ducem cu noi si in noi drame transgenerationale pe care le transmitem, inconstient, copiilor nostri, ingreunandu-le si lor viata.
Inventatoare a conceptului de psihogenealogie, Anne Ancelin Schutzenberger este pioniera acestui domeniu devenit astazi referential pentru toate analizele sinelui si chiar pentru psihanaliza pe care o critica aspru. Autoarea combina in mod ingenios pregatirea sa initial psihanalitica, indelungata experienta universitara si de supervizare si deceniile de practica neintrerupta cu generatii de pacienti.
Read More
Prentice Mulford – De vorba cu mine insumi
“Mintea odihnita, senina si neframantata este cea care face marile descoperiri, care sesizeaza si fructifica ideile. Ochiul santinelei, incordat si tensionat, nu vede in departare pe mare panza de corabie la fel de repede ca cel care n-o cauta. Daca numele unei persoane ne-a fugit pentru moment din memorie, rareori vine inapoi atunci cand ne straduim cu tot dinadinsul sa ni-l reamintim. Abia atunci cand incetam sa ne mai gandim la el, numele vine singur in intampinarea noastra.
Aceasta incercare de a gandi provoaca o incordare inconstienta a muschilor. Incercam sa ne punem creierul la munca. Trimitem sange spre cap in cadrul acestui efort. Toate acestea sunt obstacole in calea spiritului. Ii punem fortele la lucru intr-o directie gresita. Nu facem decat sa ingramadim obstacole peste obstacole, in loc sa le dam la o parte. Intrucat, cu cat tinem mai linistit tot ceea ce tine de trup, cu atat adaugam mai multa forta spiritului, pentru a fi folosita de simturile si functiile lui interioare asa cum doreste ca sa ne aduca ceea ce vrem noi. Spiritele noastre isi au simturile lor, distincte si aparte de vaz, auz, miros, gust si pipait.
Read MoreJoe Dispenza – Distruge-ti obiceiurile nocive!
“Suntem conectati la toate componentele campului cuantic Ca toate lucrurile din univers, suntem, intr-un fel, si noi conectati la un ocean de informatie, intr-o dimensiune dincolo de spatiul si timpul fizic. Nu este nevoie de contact direct sau de o apropiere mare de un element fizic din campul cuantic ca sa ne influenteze sau ca sa-l influentam. Corpul fizic este alcatuit, de fapt, din modele organizate de energie si informatie, in unitate cu toate celelalte componente ale campului cuantic.
Ca noi toti ceilalti, si dumneavoastra raspanditi un model distinct de energie sau o semnatura energetica. De fapt, toate cele materiale emit permanent modele specifice de energie. Iar energia respectiva este purtatoare de informatie. Starile psihice fluctuante prin care treceti va modifica moment de moment, inconstient sau constient, semnatura, pentru ca sunteti mai mult decat un corp fizic. Sunteti o constiinta care foloseste un corp si un creier ca sa exprime diferite niveluri mentale.
Un alt mod de studiu al interconectarii dintre fiinta umana si campul cuantic este cel care utilizeaza conceptul de entanglare cuantica sau intrepatrundere cuantica nelocalizata. In esenta, data fiind posibilitatea existentei unei conexiuni initiale intre doua particule, acestea vor fi intotdeauna interconectate, dincolo de spatiu si timp. In consecinta, toate actiunile exercitate asupra uneia se vor reflecta si asupra celeilalte, in ciuda separarii spatiale a acestora, ceea ce inseamna noi, fiind alcatuiti din particule, suntem cu totii interconectati implicit, dincolo de spatiu si timp. Ce facem noi altora ne facem noua insine.
Sa reflectam asupra implicatiilor acestui lucru. Daca va puteti concentra asupra acestui concept, atunci trebuie sa fiti de acord ca „sinele” existent intr-un viitor probabil este deja in conexiune cu „sinele” din prezent, intr-o dimensiune care transcende timpul si spatiul. Ramaneti pe receptie… la finalul acestei carti, s-ar putea ca ideea aceasta sa vi se para normala!”
Read More
Mircea Eliade – Romanul adolescentului miop
“Intotdeauna mi-a placut sa pastrez un Jurnal regulat si complet. Caietul acesta l-am inceput in ziua cand m-am hotarat sa lucrez la Romanul adolescentului miop. Dar am luat obiceiul sa scriu prea mult. Note scurte, insemnari din clasa, impresii continuu sa adun in Jurnalul intim. Si iata ca si acest caiet se sfarseste. Am sa transcriu tot aici o parte din insemnarile marunte, mai ales cele care imi pot sluji drept material pentru roman.
Imi plac si le recitesc de cate ori am vreme, pentru ca sunt vii si pretioase pentru mine. Fireste, in roman, toate le voi schimba, le voi exagera. Altminteri, nu le va citi nimeni.
O zi de la sfarsitul lui mai. Pe Caleia il asculta Noisil la istorie. Ca intotdeauna, Caleia nu stie nimic. indruga la rastimpuri cele ce-i sufla din spate Tolihroniade. (Tolihroniade sufla ca sa i se sufle.) E vorba de expeditia lui Marco Polo.
Read MoreEvgheni Vodolazkin – Laur
“Pentru Arseni a inceput o viata noua, plina de dragoste si de teama. Dragoste pentru Ustina si teama sa nu dispara la fel de neasteptat cum aparuse. Nu stia de ce anume se temea – de uragan, de trasnet, de foc ori de uitatura rea. Poate ca de toate la un loc. Ustina era totuna cu iubirea lui pentru ea. Ustina era iubire, iar iubirea era Ustina. El o purta ca pe o lumanare printr-o padure intunecoasa. Ii era teama ca miile de fapturi lacome ale noptii se vor napusti asupra acestei flacari si o vor stinge cu aripile lor.
Putea sa o contemple pe Ustina ceasuri intregi. Ii lua un brat si, ridicandu-i incet maneca, simtea cu buzele perisorii aurii abia vizibili. Ii punea capul pe genunchii lui si trecea cu varful degetului peste linia parelnica dintre gatul si barbia ei. Ii incerca genele cu limba. Ii dadea jos cu grija de pe cap basmaua si ii rasfira parul. I-l impletea intr-o coada. Il rasfira din nou si trecea incetisor pieptenele prin el. Isi imagina ca parul era un lac, iar pieptenele o barca. Alunecand pe lacul auriu, se vedea in pieptenele acela pe sine. Simtea ca se ineaca, si cel mai mult se temea de salvare.
Pe Ustina nu o arata nimanui. Cand auzea bataie in usa, arunca pe ea cojocul lui Hristofor si o trimitea in odaia cealalta. Se uita repede la lavita, dupa lucruri care puteau sa o tradeze. Dar nu existau asemenea lucruri. In gospodaria lui Hristofor si a lui Arseni nu era de fapt nimic femeiesc. Dupa ce se asigura ca usa s-a inchis bine in urma Ustinei, deschidea usa de la intrare.
Ustina sedea fara sa faca vreun zgomot in odaia de-alaturi, iar Arseni cerceta pacientii. Tratamentele lui devenisera mai scurte, lucru care nu le-a scapat celor care veneau. Arseni nu mai incuraja statul de vorba. Fara sa spuna vorbe de prisos, el cerceta si pipaia carnea bolnava. Asculta concentrat de ce anume se plangeau si le administra remediile. Lua doar cat puteau sa-i dea. Cand toate cuvintele medicale erau deja spuse, se uita in asteptare la oaspete. Legand asta de faptul ca Vraciul era tot mai ocupat, pacientii ii aratau un tot mai mare respect.
De Ustina nu stia nimeni. Pe-afara aproape ca nu se arata, iar de-afara, prin ferestruicile acoperite cu basica de bou, nu se vedea nimic. La drept vorbind, prin ele nu se vedea nimic nici dinauntru. A.sa incat, chiar daca cineva ar fi hotarat sa arunce o privire pe fereastra lui Arseni, n-ar fi aflat mare lucru. Dar nu arunca nimeni nici o privire. “
Recomandare de carte – Evgheni Vodolazkin – Laur – pret redus pe Libris.ro
Read More
