Kristin Hannah – Privighetoarea

“Pe cer aparu o parasuta, leganandu-se incoace si-ncolo, iar omul prins de ea i se paru lui Isabelle mic cat o virgula. Isabelle o taie prin sirul de copaci in flacari. Fumul ii intepa ochii.

Unde era pilotul?

Cu coada ochiului, zari un punct alb si alerga intr-acolo. Parasuta zacea, printre tufisuri, iar aviatorul era inca prins in sforile ei.

Isabelle auzi zgomot de voci – nu erau departe – si apoi un tropot de cizme. Se ruga la Dumnezeu sa fie camarazii ei, veniti pentru intalnire, dar n-avea cum sa afle. Nazistii ar fi trebuit sa fie ocupati cu aerodromul, dar nu pentru mult timp inca.

Isabelle ingenunche, desfacu parasuta pilotului, o stranse si fugi cu ea cat de departe putu, ingropand-o cat mai bine sub un morman de frunze uscate. Apoi alerga inapoi la pilot si, prinzandu-l de incheieturile mainilor, il tari in adancul padurii.

– Trebuie sa stai linistit. Intelegi? O sa ma intorc, dar sa stai fara sa scoti un cuvant.

– Chiar asa… am sa fac, ii auzi vocea slaba, aproape o soapta.

Isabelle il acoperi cu frunze si crengi, dar, cand se ridica, vazu urmele ei de talpi pe care le lasase in noroi, fiecare plina cu o apa mocirloasa acum, si darele pe care le facuse tarandu-l pe aviator. Valatuci negri de fum o invaluira. Focul se apropia, arzand tot mai puternic.

Merde! mormai ea.

Se auzeau voci. Oameni tipand.

Incerca sa-si curete palmele, frecandu-le una de alta, dar noroiul ii patase pielea.

Trei siluete se miscau printre copaci, venind spre ea.

– Isabelle, tu esti? intreba un barbat.

La lumina unei torte, ii zari pe Henri si pe Didier, apoi si Gaeton.

– L-ai gasit pe pilot? intreba Henri.

– Da, incuviinta Isabelle. E ranit.

In departare, se auzira latraturi de caini. Nazistii se apropiau. Didier privi inapoi.

– Nu avem prea mult timp. 

– N-o sa reusim sa-l ducem in oras, interveni Henri.

Isabelle lua atunci o decizie rapida.

– Stiu un loc aici, aproape, unde il putem ascunde.”

Recomandare de carte – Kristin Hannah – Privighetoarea – pret redus pe Libris.ro