Mircea Eliade – Nunta in cer

“Am plecat pe la trei jumatate, nestiind ce am sa fac, odata ajuns in strada. Am iesit in Calea Victoriei si mi s-a parut pustie, murdara. Am luat-o agale spre Posta, fara nici un chef. M-am oprit in fata unui chiosc cu ziare, ca sa privesc cateva magazine ilustrate. Parca ar fi fost una din acele zile triste din mijlocul sarbatorilor Craciunului, cand orasul intreg se cufunda sfasietoare tacere.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 324163.jpg

In dreptul Cercului Militar am luat-o pe bulevard, indreptandu-ma spre Cismigiu. Dupa-amiaza incepea sa ma apese, tot mai cumplita. Parca mi-era si mie teama de amurgul care se apropia. Coperisurile incepeau sa straluceasca. Am luptat cu melancolia vreo jumatate de ceas; pana ce, in cele din urma, m-am predat tristetei aceleia crepusculare a iernilor marilor orase. In asemenea ceasuri, de obicei, nu ieseam niciodata din casa singur. Uneori petreceam dupa-amiezile de iarna la Sosea, plimbandu-ma voiniceste pe jos cu un prieten sau o prietena. Marsurile acelea pe zapada, intoarcerile in oras cu cele dintai lumini care se aprindeau le faceam aproape intotdeauna intr-o tovarasie bine aleasa. Nu pot suporta, singur, apusurile de soare, decat afara din orase sau, in orice caz, intr-un oras necunoscut. Bucurestiul, indeosebi, are cele mai toxice amurguri, in toate anotimpurile. E greu sa ramai singur, sa nu te indragostesti, sa nu-ti cauti pereche intr-un astfel de oras, in care soarele se stinge cu atata melancolie…
De cate ori, mai tarziu, n-am coborat noi doi bulevardele vechi, cu roscovi si castani, indreptandu-ne, stransi unul intr-altul, spre Cotroceni!… Ceasul acela coplesitor nu ne surprindea aproape niciodata in casa…

Am trecut prin Cismigiu, si veselia insufletita a patinatorilor mi-a risipit, pentru cateva clipe, melancolia. Dar nu puteam ramane acolo intepenit cu mainile in buzunarele paltonului, privind. Am pornit pe o alee singuratica. Undeva, nelamurit, in fata mea, se aprindeau felinarele. Parca incepea sa se pogoare o ceata usoara, transparenta, prinsa ca o panza de paianjen intre arbori.”


Recomandare de carte – Mircea Eliade – Nunta in cer – pret redus pe Libris.ro

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.