J.R.R. Tolkien – Hobbitul

“     — Cine esti si despre ce invoiala vorbesti?
   — Sunt Bard si de mana mea a cazut rapus dragonul si astfel ti-ai recapatat comoara. Oare acest fapt nu-ti da de gandit? Mai mult, sunt de drept mostenitorul lui Girion din Tinutul de Jos, iar in avutia ta se afla o mare parte din bogatiile caselor sale si ale orasului, furate de batranul Smaug. Oare nu trebuie sa vorbim despre acest fapt? Si inca ceva: in aceasta ultima batalie, Smaug a distrus salasurile oamenilor din Esgaroth, iar eu sunt si acum slujitorul Mai-marelui lor. In numele lui vorbesc si te intreb: oare nu te gandesti la suferintele si nenorocirea ce s-au abatut asupra poporului sau? V-au ajutat in ceas de mare cumpana, iar drept rasplata nu le-ati adus decat napasta, chiar daca nevoita, de buna seama.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 602729.jpg

Adevar graia, cu vorbe mestesugite, desi rostite cu semetie si indarjire; in sinea lui, Bilbo isi zise ca Thorin va recunoaste, fare doar si poate, cata dreptate se gasea in ele. Nu se astepta, buninteles, sa-si aminteasca vreunul ca el fusese acela care descoperise de unul singur punctul slab al dragonului; si bine facea, pentru ca nimeni nu si-a amintit. Dar nici nu banuia ce putere putea sa aiba aurul pe care zacuse atata vreme un dragon, si nici ce se afla in inimile gnomilor. In zilele din urma, Thorin isi petrecuse ore indelungi in vistierie si patima ce i-o trezea aurul ardea cu valvataie in el. Macar ca ceea ce cautase el cu osebire era Piatra Straveche, ochiul sau dibuise multe alte lucruri minunate ce se gaseau acolo si-i aduceau in minte vechi amintiri despre trudnicile si suferintele neamului sau.


    — Ai pus cea mai rea dintre pricini ultima, si astfel la loc de frunte, raspunse Thorin. Comoara poporului meu nici un om n-o poate cere, caci Smaug, care a furat-o de la noi, ne-a rapit si noua viata sau casa. Comoara nu a fost a lui pentru ca faptele lui ticaloase sa fie rascumparate cu o parte din ea. Pretul bunurilor si ajutorul pe care l-am primit de la Oamenii Lacului le vom plati cum se cuvine — si la vremea lor. Dar nimic nu vom da, nici macar o farama, sub amenintarea armelor. Atata vreme cat in fata portilor noastre se afla o ostire inarmata, va privim drept dusmani si hoti. Imi sta pe limba sa te intreb cat le-ai fi dat rubedeniilor noastre din mostenirea lor de drept, de-ai fi gasit comoara nepazita, iar pe noi rapusi.
    — O intrebare indreptatita, raspunse Bard. Morti insa nu sunteti, si nici noi hoti. Ca sa nu mai spun ca aceia avuti se pot indura — dincolo de ceea ce se cuvine ori de vremea potrivita — de cei aflati la nevoie care s-au dovedit prieteni la ananghie. Cat espre celelalte intrebari ale mele, inca nu am primit raspuns.
    — Dupa cum am spus, nu voi cadea la invoiala cata vreme stau oameni inarmati la poarta mea. Si cu atat mai putin cu supusii Regelui elf, despre care amintirile mele nu-s catusi de putin placute. N-au ce cauta aici. Duceti-va, inainte sa zboare sagetile noastre! Iar de vrei a-mi mai vorbi, fa bine si trimite armia elfilor inapoi in codri, unde-i este locul, apoi te intoarce, lepadandu-ti armele inainte sa te apropii de prag.
    — Regele Elfilor imi este prieten si a fost alaturi de poporul Lacului atunci cand s-a aflat la ananghie, fara a-l lega vreo datorie, numai prietenia, raspunse Bard. Va vom da ragaz sa va caiti pentru vorbele acestea. Inteleptiti-va pana ne intoarcem!
    Si cu acestea o porni inapoi spre tabara.”


Recomandare de carte – J.R.R. Tolkien – Hobbitul – pret redus pe Libris.ro

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.