Kristin Hannah – Un nou inceput

„Lumina nesfarsita a zilei dadu peste cap ceasul interior al lui Leni, facand-o sa se simta, in mod bizar, in contratimp cu universul, ca si cum insusi timpul – singurul lucru pe care te puteai baza – era diferit in Alaska. Pe lumina se culca si tot pe lumina se trezea.

Era intr-o luni dimineata. Fata statea la fereastra, privind la geamul proaspat sters, incercand sa-si identifice reflexia. Un efort zadarnic. Era prea multa lumina.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 10890123.jpg

Putea vedea doar o imagine fantomatica a ei, dar stia ca nu arata bine, nici chiar pentru Alaska.

Mai intai si mai intai, era parul ei. Lung, rebel si rosu. Si mai era pielea laptoasa, care venea la pachet cu acel par, la care se adaugau pistruii ca niste fulgi de ardei iute rosu presarati pe nasul ei. Ochii albastri-verzui, trasatura ei cea mai de pret, nu erau pusi in evidenta de genele de culoarea scortisoarei.

Mama veni in spatele lui Leni si isi puse mainile pe umerii ei.

– Esti frumoasa si iti vei face prieteni la scoala cea noua.

Leni ar fi vrut sa gaseasca alinare in aceste vorbe familiare, dar de cate ori se dovedisera ele oare false? Fusese fata cea noua la multe scoli si nu gasise inca un loc unde sa se simta bine. Ceva era mereu in neregula cu ea in prima zi – parul, hainele, pantofii. Prima impresie conta la liceu. Invatase aceasta lectie pe propria piele. In lumea fetelor de treisprezece ani, era greu sa-ti revii dupa o gafa vestimentara. 

– Sunt probabil singura fata din toata scoala, spuse ea cu un oftat dramatic.

Nu dorea sa fie optimista; sperantele spulberate erau mai rele decat lipsa de speranta.

– Cu siguranta vei fi cea mai draguta, o incuraja mama, netezindu-i parul dupa urechi cu o delicatete ce-i aminti lui Leni ca, orice s-ar fi intamplat, nu era niciodata cu adevarat singura: o avea pe mama.

Usa cabanei se deschise, lasand sa patrunda o rafala de vant rece. Tata intra tinand in maini doua rate salbatice, cu gaturile rupte atarnind si ciocurile lovindu-se de soldul lui. Isi puse pusca in rastelul de langa usa si aseza prada pe blatul din lemn, langa chiuveta fara apa.

– Ted m-a dus in ascunzatoarea lui inainte de ivirea zorilor. Avem rata la cina.

Veni langa mama si o saruta pe gat. Mama il impinse in laturi, razand.

– Vrei cafea?

Cand mama se duse in bucatarie, tata se intoarse spre Leni.

– Esti cam posaca pentru o fata care pleaca la scoala.

– Sunt bine.

– Poate stiu eu care-i problema, spuse tata.

– Ma-ndoiesc, zise ea pe un ton abatut, in acord cu starea sa interioara.

– Stai sa-ncerc, insista tata, incruntandu-se teatral. O lasa acolo si se duse in dormitorul lui. Cateva clipe mai tarziu, reveni cu un sac negru de gunoi, pe care il puse pe masa. Poate asta va fi de ajutor.

Cum sa nu, de gunoi avea ea nevoie.

– Deschide-l, o indemna tata.

Leni deschise sacul fara tragere de inima. In el gasi o pereche de pantaloni evazati cu dungi rosii-cafenii si tiegre si un pulover scamosat sidefiu din lana, care arata de parca ar fi avut o marime barbateasca, si cineva il micsorase.

Oh, Doamne!

Poate ca nu stia Leni prea multe despre moda, insa aia erau clar pantaloni baietesti, iar puloverul… nu credea ca fusese vreodata la moda, de cand se nascuse ea.”


Recomandare de carte – Kristin Hannah – Un nou inceput – pret redus pe Libris.ro

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.