Alec Blenche – Erus si Valea Rabdarii

“Se facuse tarziu, asa ca Erus se retrase in camera sa. Cu greu reusi sa adoarma, de la atatea intrebari si ganduri care ii vuiau prin cap. A doua zi dimineata, se trezi destul de devreme, auzind voci in holul palatului. Era zarva mare, asa ca nu mai zabovi si cobori imediat. In mijlocul holului, se afla o masa imensa, pe care era intinsa o harta colorata, iar de jur-imprejur stateau cei cinci musafiri impreuna cu tatal lui Erus, regele Nori.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1071264.jpg
Bine ai venit, Erus, il saluta tatal sau cand il zari coborand scarile. Ti-as spune buna dimineata, dar, cum soarele nu mai rasare ca inainte, ma doare sufletul sa rostesc cuvintele acestea. Hai, vino, ia un loc aici la masa, sa-i cunosti pe oaspetii nostri. Aseara erai prea obosit ca sa stam de vorba.
Erus pasi timid spre masa, asezandu-se pe scaunul din dreapta tatalui sau si uitandu-se cu luare-aminte la oamenii din fata sa. Inca nu-i venea sa creada ca totul e real, ca nu a visat.
 Acum, la lumina facliilor, putea sa vada mai bine fetele acestora. Ii examina atent si n-avea cum sa nu observe cat de diferiti erau intre ei: de la haine pana la culoarea pielii, acesti oameni n-aveau aproape nimic in comun. Si totusi, parca era ceva in privirea lor care ii apropia, o privire blanda si plina de caldura. Se uitau cu totii la el ca si cum il cunosteau de mult, ca si cum era unul de-al lor.”


Recomandare de carte – Alec Blenche – Erus si Valea Rabdarii – pret redus pe Libris.ro

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.