Ion Ghica – Scrisori catre V. Alecsandri

“Iubite amice,
“De ce-mi scrii asa de rar?” imi ziceai mai deunazi, vorba foarte magulitoare cand imi vine de la tine; dar stii tu de cate ori leapad condeiul din mana pana ce nimeresc ceea va trebuie sa zic asupra unui eveniment despre care am auzit sau la care am asistat; despre un om pe care l-am cunoscut, de care s-a vorbit sau pe care l-am gasit in druinul vietii mele fie intr-o directiune, fie intr-alta; de cate ori rup foi intregi, fiindca nu gasesc in memoria mea sau in insemnarile mele stiintele ce-mi trebuiesc pentru elucidarea faptelor ce voiesc sa-ti povestesc? Mie nu-mi este iertat sa scriu decat numai atunci cand pot spune un adevar; si a cunoaste adevarul si a-l spune nu e lucru lesne, mai ales cand in chestie se amesteca si putina politica. Lordul Possomby zicea pe patul mortii: “Ce anevoie este a spune adevarul! Chiar intr-acest moment, cand sa ma infatisez inaintea inaltului judecator, mi-e greu sa spun tot adevarul!”

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 826973.jpgLa noi cum sa te luminezi asupra celor petrecute pe la inceputul secolului? Batranii cari stiau au disparut si dispar unul cate unul; cei tineri nu stiu, sau, daca stiu, stiu rau; scrieri contimporane avem foarte putine sau nicidecum. inainte vreme tot se mai gasea din timp in timp cate un boier, cate un logofat, un Ureche, un Costin, un Neculcea, un Greceanu, uricari, letopiseti si cronicari istoriografi, care inregistrau zi cu zi, ora cu ora cele ce se petreceau in timpul lui Grigorie Ghica, lui Cantemir, lui Brancoveanu etc.; vezi ca pe-atunci nu erau cluburi, presa, bulevard si gradini cu cantari si incantari, mai scriau oamenii si de urat; de atunci, pas de mai gaseste ceva pana mai acum douazeci de ani, de cand avem Monitorul pentru fapte si ziarele pentru aprecieri; dar si Monitorul nu le inregistreaza toate, nici nu le scrie cum sunt; iar ziarele, unele sunt albe si altele rosii, unele injura ce celelalte lauda si viceversa.

Tot ce este bun, frumos, patriotic si sublim pentru unele este rau, rusinos si infernal pentru celelalte. Spune-mi daca, atunci cand le-ai citit pe toate, mai stii ce sa crezi despre oamenii cari i-ai vazut sau despre evenimentele la cari ai asistat. Dupa unele, omul sau faptul despre care vorbeste este un om de geniu, un patriot model, un cetatean mare, o virtute, faptele lui – sublime; dupa altele, nu e decat un prost, un tradator, un mizerabil.
N-ai admirat adesea inlesnirea cu care vorbesc si scriu unii oameni, si nu te-ai intrebat: de unde lor aceasta, cand ii stii cine sunt si ce sunt? Ei, stii care e secretul talentului lor? Este ca pot spune si scrie tot ce le vine la gura si sub condei, si verzi, si uscate; vorbesc si scriu fara sa se gandeasca, nu cred ceea ce spun, nici ceea ce scriu; singura lor preocupare este de a face efect asupra galeriei sau de a-si indeplini indatorirea ce au luat catra patronii lor; intelegi ca poate scrie cineva mult si bine cand cugetul ii permite sa imbrace oamenii cum ii place si cum ii vine mai bine la socoteala, ca poate lesne sa-i arate pe unii frumosi, chiposi si placuti si pe altii ticalosi si mizerabili. Eu, dac-as face asa, tot mi s-ar parea ca-mi suna la urechi ca un Mane Tekel Fares cuvintele:
“Iata cum scrii tu istoria”.
Ce vrei, sunt sfiicios si mi-ar crapa obrazul de rusine cand, laudand sau criticand pe un om sau un fapt, s-ar putea scula cineva sa-mi zica: “Nu este adevarat”. “


Recomandare de carte – Ion Ghica – Scrisori catre V. Alecsandri – pret redus pe Libris.ro

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.