Furtună pe Neptun (VI)

FOTO: pinterest

“… e câte o dramă.

Fiecare trecere e o dramă.

Va înţelege măcar unul dimensiunea asta. Un teritoriu străin şi ostil ca o limbă fără înţeles. O discuţie între muţi sfârşită abrupt din nevoia cuvintelor.

Vezi tu, drumul ăsta e cărarea batută de toţi mai înainte, e calea care nu ţi-ai dorit vreodată să o baţi la pas nici măcar însoţit, darămite singur. Şi totuşi o facem cu multă preocupare când poartă cea albă ce a semănat teroare îţi umple dintr-o dată sufletul întreg de speranţă.

Să mă judeci Doamne, să mă judeci căci sunt vrednic de toată purtarea asta, dar să îţi aminteşti şi de slujirea mea, căci vrednică a fost de toată mila.”

cc cocoruş

Alte articole

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.