Rușinarea României de către Horia Roman Patapievici

Fost șef la I.C.R. (Institutul Cultural Român), Horia Roman Patapievici.

Comportamentul mizerabil, lipsa de respect și ura pentru poporul român sunt trăsături și deprinderi care se pare că i-au fost dictate și însușite cu mult succes în familie. S-a scris despre părinții lui ar fi creat un cuplu de succes în activitatea NKVD-ului la începutul anilor ’40 în Cernăuți, infiltrat apoi în Secţia Gestapo-ului din Viena. O tradiție a trădării care poate fi aflată aici.

FOTO: wikipedia

Desfășurăm în continuare o serie de citate din volumul ”Politice” de Horia Roman Patapievici, ediția 1996. O pălmuire a României și o rușinare a poporului român.

„Un popor cu substanţă târâtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorâţi, maxilare încrâncenate, feţe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare.” (pag.34)
„Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul până la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconştient, până ce mintea va fi în sfârşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.” (pag.49)
„Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.” (pag.63)
„In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvântată iar ei reâncepeau: ne zvântam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfârşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, având o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.” (pag.63)
„Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.” (pag. 64)
„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (pag.64)