Kimberly Brubaker Bradley – Razboiul care m-a invatat sa traiesc

Posted by on 25 nov., 2020 in Semne de carte | 0 comments

Continuarea romanului Razboiul care mi-a salvat viata, castigator al Newbery Honor.

Razboiul nu e doar un eveniment istoric. El are loc si in inima Adei. Viata in izolare nu este usoara, iar supravietuirea intr-o astfel de vreme, cu resurse limitate, este complicata.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 13319665.jpg

Ada lupta cu sine pentru a accepta sensul nou pe care il capata pentru ea cuvantul familie, dar lupta si cu propria identitate, demonstrand ca adevarata libertate nu este reprezentata doar de posibilitatea de a alege, ci de a face alegerea corecta. Odata ce descopera ca frica nu exclude curajul, devine invincibila si isi aduna puterile pentru a le aduce speranta celor din jur, ba chiar si pilotilor din al Doilea Razboi Mondial.

Rar ti-e dat sa citesti o carte atat de onesta si provocatoare. Un roman puternic tocmai pentru ca arata ca in viata exista durere si, mai ales, ca exista viata dupa durere. – The New York Times

In Razboiul care m-a invatat sa traiesc, Brubaker Bradley descrie eforturile Adei de a accepta bunatatea si dragostea, dupa ce ani de zile a fost neglijata. – Publishers Weekly

Read More

Agnes Martin-Lugand – Viata e usoara, nu-ti face griji

Posted by on 25 nov., 2020 in Semne de carte | 0 comments

“Dupa ce mi-am pus un tricou scurt fara maneci si niste indispensabili in loc de pijama, m-am asezat pe patul lui Edward. Am ramas in aceasta pozitie o jumatate de ora inainte sa imi pun un pulover pe mine si sa ma apropii de usa inchisa. Mi-am rezemat fruntea de lemn, apoi m-am indepartat rozandu-mi unghiile. Am reluat operatiunea de mai multe ori pana sa ma hotarasc sa o deschid si sa inaintez pe culoar.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1071755.jpg

O ultima oprire in fata camerei lui Declan. O ultima ocazie sa fac drumul inapoi. Apoi am impins incetisor usa. Edward statea pe fotoliu si nu-si slabea fiul din ochi. M-a observat. I-am facut semn sa nu se miste si sa taca. Am mers catre patul lui Declan. O bucurie tainica m-a cuprins cand l-am vazut; dormea dus, strangand la piept esarfa mamei lui. Nimic nu m-a impiedicat sa imi trec mana prin parul lui si sa-l sarut pe frunte; voiam sa fac asta. Inima mi-a crescut. Sarutul meu l-a gadilat fara sa-l trezeasca. Dupa aceea, m-am asezat pe jos, langa fotoliul lui Edward, cu picioarele stranse si barbia pe genunchi. Am facut ca el, am veghea acest copil. In durerea pierderii lui Abby, el reprezenta viata. Dupa cateva minute, mi-am rezemat capul de piciorul lui Edward. Din cand in cand, mana lui se plimba prin parul meu. Am pierdut notiunea timpului.

Dupa o jumatate de ora poate, Edward m-a indepartat de el cu delicatete, s-a ridicat si m-a ajutat si pe mine sa ma ridic apucandu-ma de mana. M-a scos din camera fiulul sau si m-a condus pana in cea in care ma astepta patul lui. S-a oprit in pragul incaperii, tinandu-ma inca de mana.

– Incearca sa dormi un pic, mi-a spus.

– Si tu?

Read More

Dalai Lama, Herbert Benson, Howard E. Gardner, Robert A.F. Thurman, Daniel Goleman – Minte Stiinta

Posted by on 23 nov., 2020 in Semne de carte | 0 comments

Neurostiinta occidentala abordeaza mintea umana ca pe un creier, o sofisticata masina „wetware”. Ultima metafora mecanica a mintii este computerul, masina ganditoare si modelul pentru memorie, dispozitivul de stocare de laser optic si holografic. Sunt convins ca pe masura ce masinile noastre devin tot mai sofisticate, modelul mecanic al mintii devine si mai subtil. Dar sa ne oprim putin si sa ne gandim la computer. Sa fie computerul doar o masina? Sa fie oare pur mecanic? Nu are si o minte? La urma urmei, un computer nu inseamna doar hardware.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1165534.jpg

Cel mai sofisticat hardware nu poate functiona fara software. Software-ul este creat de minti omenesti care transfera design in formate mecanice. Mintea omeneasca isi schiteaza desenele din propriul program: din limbaj, cultura, educatie, ba chiar din limbajul special al matematicii — toate modificari ale influentei celorlalte minti. In plus, computerul nu poate decat sa furnizeze un rezultat cand este interpretat de celelalte minti care il folosesc. Metafora computerului nu rezolva problema trup/minte, ci doar o transpune intr-un alt mediu.
    Acum neurostiinta abordeaza mintea — analiza, controlul si schimbarile care apar — ca si cand ar fi vorba de un computer, de un hardware. Putem face aceasta afirmatie in privinta abordarii radical-materialiste pe care a aparat-o doctorul Potter in dialogul de mai devreme. Este o abordare radicala. Daca un computer nu are un hard disk, nu va avea memorie. Daca va beneficia de un disc mare, va avea o memorie pe masura. UCP-ul, unitatea centrala de procesare, va determina cat de multe date poate procesa, cat de repede etc. Dar nici una dintre componentele hardware-ului, oricat de elaborata ar fi, oricat de mult curent ar trece prin ea, nu poate face nimic daca energiile nu sunt dirijate de un software, designul care ofera modelul si structura. Oare neurostiinta abordeaza nevoia de software? Cine lucreaza la software? Oare stiintele cognitive evita problema software-ului astfel incat sa nu fie catalogate drept stiinte soft?
 Ideea este ca avem nevoie de stiinte soft ca sa putem lucra cu software-ul mintii.”


Read More

Stephen R. Covey – Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace

Posted by on 22 nov., 2020 in Semne de carte | 0 comments

“Viata, oricare ar fi ea, presupune stadii, secvente de crestere si dezvoltare. Copilul invata sa se rasuceasca, sa se aseze, sa se tarasca si apoi sa umble si sa alerge. Fiecare pas isi are importanta sa si fiecare cere un anumit timp. Nici un singur pas nu poate fi omis.
Acelasi lucru este valabil pentru toate etapele vietii, in orice domeniu, fie ca e vorba de a invata un instrument sau de a comunica eficient cu un asociat. E la fel de valabil pentru indivizi singulari, pentru cupluri, familii si organizatii.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1072663.jpg

Cunoastem si acceptam fenomenul sau principiul procesualitatii in domeniul fizic, insa a-l intelege in sfera emotiilor, a relatiilor umane si chiar in cea a propriului nostru caracter este un lucru rar intalnit si foarte dificil. Si chiar daca l-am intelege, e cu atat mai rar si mai greu a-l accepta si a trai in conformitate cu el. De aceea cautam drumul cel mai scurt, cu gandul de a sari peste etapele vitale pentru a castiga timp, a evita efortul inerent si a obtine, totusi, rezultatul scontat.
Dar ce se intampla cand incercam sa scurtcircuitam un proces natural in cresterea si dezvoltarea noastra? Sa presupunem ca sunteti un tenisman obisnuit si hotarati sa jucati la un nivel superior, pentru a face o impresie mai buna. Care e rezultatul? Oare o gandire pozitiva va fi suficienta pentru a va permite sa intrati in competitie cu un profesionist?
Ce s-ar intampla daca i-ati face pe prietenii dumneavoastra sa creada ca stiti sa cantati la pian ca un virtuoz cand, de fapt, sunteti doar un incepator?

Read More

Neagu Djuvara – O scurta istorie ilustrata a romanilor

Posted by on 21 nov., 2020 in Semne de carte | 0 comments

Cand este insotita de ilustratii, o carte de istorie e mai buna, iar materia sa e si mai lesne de inteles si de retinut. Imaginile spun ele insele o poveste sau o completeaza, iar impactul lor e mai puternic decat orice demonstratie.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 10894766.jpg

Documentele iconografice din aceasta editie au fost selectate astfel incat cititorul, purtat de farmecul inconfundabil al lui Neagu Djuvara, sa si-i apropie, ca si cum ar privi intr-un album de familie alcatuit de mai multe generatii, pe oamenii din trecut: imparatii romani, domnii si regii romani, cu aliatii si dusmanii lor, politicienii, buni si rai, cum i-am avut, in momente de triumf sau de mare re-triste, si uneori chiar oamenii de rand, pe care istoriile adesea ii uita. impreuna, textul si imaginile alcatuiesc o minunata istorie ilustrata a romanilor.


Read More

Astrid Lindgren – Pippi Sosetica

Posted by on 19 nov., 2020 in Semne de carte | 0 comments

„Pippi incepe scoala 

    Tommy si Annika mergeau la scoala, fireste. In fiecare dirpineata, la ora opt, se luau frumos de mana si porneau spre scoala, cu manualele la subrat.

    La ora aceea, Pippi obisnuia sa-si tesale calul sau imbrace pe Musiu Nilsson in costumasul lui. Sau isi facea gimnastica de dimineata, adica se dadea de patruzeci si trei de ori peste cap, aterizand de fiecare data in picioare. Apoi se aseza pe masa din bucatarie, bea in tihna o cana mare de cafea si manca un sandvici cu branza.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 999274.jpg

    Tommy si Annika se uitau intotdeauna cu jind spre Vila Villekulla cand plecau spre scoala. Ar fi dat orice sa poata merge sa se joace cu Pippi, in loc sa stea cu orele in banca. Daca ar fi mers si Pippi cu ei, poate ca lucrurile ar fi stat altfel.

    – Iti dai seama ce ne-am mai distra in drum spre casa? zise Tommy.

Read More

Elena Ferrante – Prietena mea geniala

Posted by on 18 nov., 2020 in Semne de carte | 0 comments

“Intr-o zi ne intorceam de la scoala, eram patru sau cinci fete. Cu noi era Marisa Sarratore, care de obicei ne insotea nu pentru ca ne era simpatica, ci pentru ca speram ca, prin ea, am fi putut intra in contact cu fratele ei mai mare, adica Nino. Ea a remarcat-o prima pe Melina. Femeia mergea pe partea cealalta a soselei, cu pasi lenti, ducand intr-o mana un cornet din care, cu cealalta, lua si manca.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 10869969.jpg

Marisa ne-a aratat-o spunandu-i badaranca, dar fara dispret, numai pentru ca repeta expresia folosita in casa de mama ei. Lila, imediat, chiar daca era mai mica de statura si foarte slaba, i-a dat o palma atat de puternica, incat a doborat-o la pamant si a facut-o la rece, cum era obisnuita sa faca in toate momentele de violenta, fara sa tipe inainte si fara sa tipe dupa, fara un cuvant de avertizare, fara sa holbeze ochii, de gheata si hotarata.
Eu mai intai i-am venit in ajutor Marisei, care deja plangea, si am ajutat-o sa se ridice, apoi m-am intors sa vad ce facea Lila. Coborase de pe trotuar si se ducea spre Melina traversand soseaua fara sa-i pese de camioanele care treceau. Am vazut in atitudinea ei, mai mult decat pe chip, ceva ce m-a tulburat si pe care inca mi-e greu sa-l definesc, astfel ca pentru moment ma voi multumi sa spun asa: desi se misca taind soseaua, mica, negricioasa, nervoasa, desi o facea cu obisnuita ei determinare, era incremenita. Incremenita in ce facea ruda mamei ei, incremenita de mila, incremenita ca statuile din sare. Aderenta. Unita cu Melina care avea in palma sapunul negru, moale, abia cumparat din subsolul lui don Carlo, si din care, cu cealalta mana, lua si manca.”


Read More

Amor Towles – Un gentleman la Moscova

Posted by on 17 nov., 2020 in Semne de carte | 0 comments

“La Hotelul Metropol erau doua restaurante: Boiarski, locul acela celebru de la etajul doi, pe care l-am vizitat deja, si marea sala de mese de langa hol, cunoscuta oficial ca Metropol, dar careia Contele ii spunea, din afectiune, Piazza.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 10867606.jpg

Piazza nu putea rivaliza cu Boiarski, se stie, in ceea ce priveste decorul, serviciul sofisticat sau bucataria subtila. Insa nici nu aspira la eleganta, serviciu sau subtilitate. Cu optzeci de mese amplasate in jurul unei fantani de marmura si un meniu in care gaseai orice, de la piroghi de varza la cotlet de vitel, Piazza se voia o prelungire a orasului, a gradinilor, a pietelor si a targurilor lui de marfuri. Era un loc in care rusii de orice fel puteau sa vina la o cafea, sa dea de niscaiva prieteni, sa se ia la cearta ori sa trandaveasca si unde singuraticul venit la cina, stand sub marea cupola de sticla, putea sa se cufunde in admiratie, indignare, suspiciune si hohote de ras fara sa se ridice de pe scaun.

Read More

Ionel Teodoreanu – Ulita copilariei

Posted by on 16 nov., 2020 in Semne de carte | 0 comments

„Ulita copilariei“ este prima carte tiparita de Ionel Teodoreanu (1897-1954) si cuprinde cateva texte: „Bunicii“, „Ulita copilariei“, „Vacanta cea mare“ si „Cel din urma basm“.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 376290.jpg

Cartea s-a bucurat de aprecieri dintre cele mai elogioase, in care se subliniaza „intimitabila capacitate de evocare si retraire a varstei infantile“. „In casa bunicilor“ cuprinde o suita de note lirico-epice fermecatoare, inspirate din propria copilarie, si un ciclu de nuvele si povestiri. Ionel Teodoreanu este, in aceste carti de amintiri, un „poet al starilor nelamurite ale adolescentei“, urmarind neintrerupt „vibratiile nuantate ale sufletului copilaresc“. Descrierile de o caldura si de o sensibilitate aparte a anturajului si a personajelor te indeamna sa te cufunzi in lectura cat mai rapida a acestor pagini.


Read More

Romain Gary – Zmeie de hartie

Posted by on 15 nov., 2020 in Semne de carte | 0 comments

“Imediat ce s-a terminat micul dejun, am sarutat mana Genicikai si am urcat in camera. Lila ma privise de cateva ori cu uimire caci, pentru ca inca nu invatasem arta mondena de a face grimase pentru a-ti ascunde sentimentele, imi venea greu sa-mi ascund furia. Cand am iesit din sufragerie, ea m-a urmat si s-a oprit la picioarele scarii.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 12873609.jpg

– Ce se intampla, Ludo?

– Nimic.

– Ce ti-am facut?

– Lasa-ma in pace. Numai tu mai lipsesti.

Inca nu-i vorbisem niciodata asa. Daca as fi avut zece ani in plus, as fi plans de furie si de umilinta. Dar eram inca prea tanar: aveam despre virilitate ideea aceea care lasa intotdeauna lacrimile partii feminine si exclude astfel din partea barbatului o parte frateasca. Buzele ii tremurau usor. O facusem sa sufere. M-am simtit mai bine. Mai putin singur.

– Iarta-ma, Lila, am inima grea. Nu stiu daca aveti expresia aceasta in polona.

– Ciezkie serce, spuse ea.

– Am sa-ti explic totul maine.

Am urcat scara. Mi se parea ca ii vorbisem, in sfarsit, Lilei de la egal la egal. M-am intors. Era in expresia ei, mi se parea, putina neliniste. Poate ca ii era teama sa nu ma piarda: chiar ca avea o imaginatie debordanta.

Read More