Nu e linişte-n Ardeal
Nori de ploaie se adună Dinspre Cluj spre Odorhei. Unii vor să ne impună Să jucăm cum cântă ei. Minţile au luat-o razna; Umblă zvonul deşănţat Că-n Harghita şi Covasna Vor să facă "stat" în Stat ! S-a udat de lacrimi pragul; În Cristuru e prăpăd! Imnul românesc şi steagul Nu se-aud şi nu se văd !Read More
Ultima lumină
Sunt lucruri care nu se spun Sunt gânduri ce-or rămâne mute. Din vremuri vechi; dar parcă astăzi Voind a trece înspre dor.Read More
Radu Gyr – Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde ... Gemând, spre raftul cărţilor mă-ndrum şi-ntreb în şoaptă fiece volum: -Tu eşti? Şi cartea fuge şi se-ascunde.
Plângând, întreb portretul ei acum: -Tu eşti? Şi nici iubita nu-mi răspunde. Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde, întreb: -Tu eşti? Şi cupa piere-n fum. Şi-ntreb şi spada mea: -Tu eşti? Şi tace. Şi, cum mă prăbuşesc în jilţ, înfrânt, din zid o umbră albă se desface... Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt şi-n ochii lui Iisus e numai pace. Întreb: - Tu eşti? Şi umbra spune: - Sânt.
Scrisoare din Aiud
Iţi scriu o carte mamã din Aiud, din temnița cu lacrimi și zãbrele, cu ziduri reci, de unde nu s’aud cum mor în lanțuri visurile mele. Trec zilele de plumb mai greu ca anii, se scurge viata’n silnicã povarã; în suflet mi se scuturã castanii și plâng un vis pierdut de primãvarã. Flãcãul tãu voinic, cu piept de-aramã ce haiducea adesea pe poteci, azi nu mai e decât o umbrã, mamã, în temnița cu zidurile reci. Cu trupul rãstignit pe gratii, sânger când luna s’a oprit în vârf de brad ca o fãclie-aprinsã de un înger când moare’n temniţã un camarad. Iţi scriu o carte, poate cea din urmã când dansul Salomeei e în toi, cãci pânã’n zori o viaţã iar se curmã, cã zi și noapte moartea-i printre noi. Scrisoare din Aiud - Simion LeftferRead More
Veșnică amintire, eternă mărturisire! Colindul prizonierilor români din URSS
Sub fereastra amintirii ne-adunăm
cântecul de altădată-l colindăm.
Și-a cernut un înger florile tiptil
peste fruntea mea senină de copil.
Mamă, mamă, cresc nămeții, suferim,
flori de măr într-o cunună, velerim!
Brazii ard în vatra vechiului cătun
noi cântăm colindul unui nou Crăciun.
Doamne arde-n focul inimii zăpezi
fruntea noastră, mamă, iarăși s-o dezmierzi.
Mamă, mamă, cresc nămeții, suferim,
flori de ghiață-ntr-o cunună, velerim!
Răbufnește-n vaier stepa către cer
brazi își leagănă în vârfuri, Lerui, ler!
Trec în caravană magii dorului
peste fruntea rece-a luptătorului.
Mamă, mamă, cresc nămeții și pierim
fără nume, fără țară, velerim!...
Read More
E totul rânduit să se întâmple
Cum să trăiești frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori sa zbori,
Cum să cuprinzi neliniștea din zori
Și pacea din amurg dintr-o privire?
Cum să înoți prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Și viața ta să-și afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?
E totul rânduit să se întâmple –
Cu simplitatea unei adieri –
Când de lumină sufletul se umple,
Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Ghețarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ți vei afla iertarea nicăieri.
Îndemn la luptă – Radu Gyr
Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept iți cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus ?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?
Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis.
Învață
Învață de la ape să ai statornic drum, Învață de la flăcări că toate-s numai scrum, Învață de la umbră să taci și să veghezi, Învață de la stâncă cum neclintit să crezi. Învață de la soare cum trebuie s-apui, Învață de la piatră cât trebuie să spui, Învață de la vântul ce adie pe poteci Cum trebuie prin lume, de liniștit să treci. Învață de la toate, căci toate sunt surori, Cum treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori Învață de la vierme, că nimeni nu-i uitat... Învață de la nufăr să fii mereu curat. Învață de la vultur, când umerii ți-s grei Și du-te la furnică să vezi povara ei Învață de la greier, când singur ești să cânți, Învață de la lună să nu te inspăimânți. Învață de la păsări să fii mai mult în zbor, Învață de la toate, că totu-i trecător, Ia seama, fiu al jertfei prin-lumea-n care treci, Să înveți din tot ce piere, tu să trăiești în veci.
Învață – Joseph Rudyard Kipling
Read More