Versuri

Nu e linişte-n Ardeal

Posted by Andrei Ernest on 18 Ian, 2018 in Versuri | 0 comments

Nori de ploaie se adună
Dinspre Cluj spre Odorhei.
Unii vor să ne impună
Să jucăm cum cântă ei.

Minţile au luat-o razna;
Umblă zvonul deşănţat
Că-n Harghita şi Covasna
Vor să facă "stat" în Stat !

S-a udat de lacrimi pragul;
În Cristuru e prăpăd!
Imnul românesc şi steagul
Nu se-aud şi nu se văd !

Ultima lumină

Posted by Andrei Ernest on 17 Ian, 2018 in Versuri | 0 comments

FOTO: pinterest

Sunt lucruri care nu se spun

Sunt gânduri ce-or rămâne mute.

Din vremuri vechi; dar parcă astăzi

Voind a trece înspre dor.

Radu Gyr – Întrebare

Posted by Andrei Ernest on 13 Ian, 2018 in Versuri | 0 comments

Radu Gyr

Adâncă-i noaptea, orele profunde ...
Gemând, spre raftul cărţilor mă-ndrum
şi-ntreb în şoaptă fiece volum:
-Tu eşti? Şi cartea fuge şi se-ascunde.

Plângând, întreb portretul ei acum:
-Tu eşti? Şi nici iubita nu-mi răspunde.
Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
întreb: -Tu eşti? Şi cupa piere-n fum.

Şi-ntreb şi spada mea: -Tu eşti? Şi tace.
Şi, cum mă prăbuşesc în jilţ, înfrânt,
din zid o umbră albă se desface...

Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt
şi-n ochii lui Iisus e numai pace.
Întreb: - Tu eşti? Şi umbra spune: - Sânt.

Scrisoare din Aiud

Posted by Andrei Ernest on 2 Ian, 2017 in Versuri | 0 comments

Iţi scriu o carte mamã din Aiud,
din temnița cu lacrimi și zãbrele,
cu ziduri reci, de unde nu s’aud
cum mor în lanțuri visurile mele.

Trec zilele de plumb mai greu ca anii,
se scurge viata’n silnicã povarã;
în suflet mi se scuturã castanii
și plâng un vis pierdut de primãvarã.



Flãcãul tãu voinic, cu piept de-aramã
ce haiducea adesea pe poteci,
azi nu mai e decât o umbrã, mamã,
în temnița cu zidurile reci.

Cu trupul rãstignit pe gratii, sânger
când luna s’a oprit în vârf de brad
ca o fãclie-aprinsã de un înger
când moare’n temniţã un camarad.

Iţi scriu o carte, poate cea din urmã
când dansul Salomeei e în toi,
cãci pânã’n zori o viaţã iar se curmã,
cã zi și noapte moartea-i printre noi.
                                               Scrisoare din Aiud - Simion Leftfer

Veșnică amintire, eternă mărturisire! Colindul prizonierilor români din URSS

Posted by Andrei Ernest on 25 Dec, 2016 in Cultură și Istorie Românească, Versuri | 0 comments

Sub fereastra amintirii ne-adunăm 
cântecul de altădată-l colindăm.
Și-a cernut un înger florile tiptil
peste fruntea mea senină de copil.

Mamă, mamă, cresc nămeții, suferim,
flori de măr într-o cunună, velerim!

Brazii ard în vatra vechiului cătun
noi cântăm colindul unui nou Crăciun.
Doamne arde-n focul inimii zăpezi
fruntea noastră, mamă, iarăși s-o dezmierzi.

Mamă, mamă, cresc nămeții, suferim,
flori de ghiață-ntr-o cunună, velerim!

Răbufnește-n vaier stepa către cer
brazi își leagănă în vârfuri, Lerui, ler!
Trec în caravană magii dorului
peste fruntea rece-a luptătorului.

Mamă, mamă, cresc nămeții și pierim
fără nume, fără țară, velerim!...

E totul rânduit să se întâmple

Posted by Andrei Ernest on 2 Oct, 2016 in Versuri | 0 comments

Cum să trăiești frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori sa zbori,
Cum să cuprinzi neliniștea din zori
Și pacea din amurg dintr-o privire?

Cum să înoți prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Și viața ta să-și afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?

E totul rânduit să se întâmple –
Cu simplitatea unei adieri –
Când de lumină sufletul se umple,

Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Ghețarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ți vei afla iertarea nicăieri.

FOTO: pinterest.com

Îndemn la luptă – Radu Gyr

Posted by Andrei Ernest on 1 Iun, 2016 in Versuri | 0 comments

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept iți cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus ?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis.

FOTO: adevărul.ro

Învață

Posted by Andrei Ernest on 19 Feb, 2016 in Versuri | 0 comments

Învață de la ape să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învață de la soare cum trebuie s-apui,
Învață de la piatră cât trebuie să spui,
Învață de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume, de liniștit să treci.

Învață de la toate, căci toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori
Învață de la vierme, că nimeni nu-i uitat...
Învață de la nufăr să fii mereu curat.

Învață de la vultur, când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică să vezi povara ei
Învață de la greier, când singur ești să cânți,
Învață de la lună să nu te inspăimânți.

Învață de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învață de la toate, că totu-i trecător,
Ia seama, fiu al jertfei prin-lumea-n care treci,
Să înveți din tot ce piere, tu să trăiești în veci.

Învață – Joseph Rudyard Kipling