Semnate de Autor

Cine este Albert Wass – criminalul de război ungur cu nume de stradă în Covasna

Posted by on 31 Oct, 2016 in Cioburi, Semnate de Autor | 0 comments

Într-o intervenție televizată, domnul Attila Korodi a încercat să justifice activitatea criminalului de război Albert Wass ca fiind una care a urmărit și interesat dezvoltarea culturală a Transilvaniei, dorind, în necunoștința de cauză, sau poate dintr-o prea bună cunoștință, să-i ascundă trecutul pătat cu sânge românesc și evreiesc nevinovat.

Discuția a avut loc în contextul existenței în Târgul Secuiesc a unei străzi ce-i poartă numele, decizie aprobată cu unanimitate de către UDMR, într-o țară în care memoria unor mari români a fost interzisă prin lege, de o inițiativa aprobată a tovarășului Alexandru Florian, directorul Elie Wiesel.

Așadar, cine a fost Albert Wass? Păi iată:

wass_albert_foto

FOTO: wikipedia.org

S-a născut la Răscruci, Județul Cluj. A fost fiul lui Endre Wass (1886–1975) și al baronesei Ilona Bánffy de Losonc (1883–1960). A fost un nobil maghiar, deținând titlul de Conte de Czege și Szentegyed, fiind totodată inginer forestier, scriitor și poet.

În perioada ocupării Transilvaniei de Nord din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, ca urmare a dictatului de la Viena, prin scrierile sale a fost premiat de înalte instituții academice din Ungaria, fiind numit totodată membru al Academiei Ungare, pentru cunoștințele sale forestiere.

A decedat în urma sinuciderii, la 17 februarie, 1998 în Astor, Florida.

Judecarea și condamnarea

În mai 1946, atât Albert Wass cât și tatăl său Endre Wass, au fost condamnați la moarte în contumacie de Tribunalul Cluj, iar posesiunile le-au fost confiscate, fiind găsiți responsabili pentru evenimentele care au avut loc în septembrie 1940, când un locotenent ungur, pe nume Pakucs, a arestat șase locuitori din Sucutard și a executat patru dintre ei (doi români și două evreice) în localitatea Țaga. Albert Wass a fost găsit responsabil și pentru instigarea și provocarea măcelului de la Mureșenii de Câmpie, când soldați unguri, conduși de locotenentul Gergely Csordás, au ucis 11 persoane civile.

Read More

Sandra Pralong, consilier Klaus Iohannis: Pentru a forma oameni adevărați, școala nu are nevoie de religie

Posted by on 11 Iun, 2016 in Cioburi, Semnate de Autor | 0 comments

Nota mea:
Sandra Pralong este consilier de stat la departamentul pentru relația cu românii din afara granițelor al Administrației Prezidențiale, numită de Klaus Iohannis anul trecut.
imageResize

FOTO: agerpres

Conform listei apărute în ziarul Ziua, aceasta a fost beneficiara unei burse a lui George Soros, despre care a scris pe pagina ei personală că ”selectia la “Soros” se făcea pe merit și încredere”.

De asemenea, între 1990 – 1991 conform aceleași surse, Sandra Pralong a fost reprezentant personal al lui Soros, mai excat co-președinte al asociației „Fundația Soros pentru o Societate Deschisă”.

Dar ce declara aceasta la sfârșitul anului trecut, chestionată fiind pe tema oportunității religiei în școli.

„Nu cred că predarea religiei este treaba şcolii, ci a familiei şi/sau a Bisericii. Religia înseamnă dogmă, iar dogma împarte oamenii în „buni” (cei care cred ca noi) şi „răi” (cei care cred în alte dogme), or, asta este exact ceea ce şcoala nu trebuie să facă! Mai ales într-o lume globală şi multiculturală, şcoala nu trebuie să împartă oamenii în tabere, în funcţie de religie sau crez, etnie, rasă sau de alte atribute care nu ţin de caracterul omului, ci, dimpotrivă, şcoala trebuie să formeze caracterul! Ce fel de caracter? Aici intervine politicul: vrem o naţie de oameni liberi care gîndesc independent, sînt autonomi, creativi şi întreprinzători, sau, dimpotrivă, vrem oameni docili, adică obedienţi, timoraţi, asistaţi şi slugarnici, pe care să-i putem controla? 
Read More

România furată cu acte! Călăul pădurilor din România, austriacul Gerald Schweighofer, făcut cetățean de onoare la Comănești

Posted by on 28 Mai, 2016 in Cioburi, Semnate de Autor | 0 comments

Patronul Holzindustrie Schweighofer, Gerald Schweighofer, a primit titlul de cetățean de onoare al orașului Comănești. Austriacul controlează cel mai important operator din industria lemnului din România. Compania sa a fost implicată în scandalul tăierilor ilegale de lemn, un ONG din SUA dovedind că Holzindustrie procesează masă lemnoasă achiziționată la negru. Potrivit unui comunicat dat publicității de Primăria Comănești, Gerald Schweighofer a sprijinit financiar autoritățile locale cu peste 1,2 milioane euro, banii fiind investiți în reabilitarea Spitalului „Ioan Lascăr”, precum și a unor unități școlare. Holzindustrie este cel mai mare angajator din Comănești, operând în localitate fostul Combinat de Prelucrarea Lemnului, achiziționat în urmă cu 5 ani, scria bacău.net la sfârșitul anului trecut.

SCHWEIGHOFER-Gerald

FOTO: bacău.net

Povestea lui Gerald Schweighofer în Comănești (județul Bacău) a început în anul 2010, când Holzindustrie Schweighofer a achiziționat fabrica de panel Baco, pe care a transformat-o într-o afacere recunoscută la nivel internațional. În urma unei creșteri a producției de 270%, fabrica are în prezent cea mai mare producție de panel din lume. În numai cinci ani, Holzindustrie Schweighofer a investit 25 de milioane de euro în extinderea și modernizarea acestei fabrici cu tehnologii inovatoare. De asemenea, au fost create 750 de locuri de muncă, Holzindustrie Schweighofer fiind cel mai mare angajator din Comănești.

„Venirea Grupului Schweighofer în Comănești a contribuit la reconfigurarea acestei zone. Îi suntem recunoscători domnului Gerald Schweighofer pentru implicarea sa în reamplasarea oraşului nostru pe harta economică a Europei şi nu numai, precum și în sprijinirea unor proiecte sociale foarte importante pentru comunitatea noastră: un spital care oferă servicii medicale la standarde europene, condiții mai bune pentru copiii noștri în şcoli, grădiniţe, creşe, toate acestea modernizate prin aportul domnului Gerald Schweighofer. Astăzi, oraşul Comănești are una dintre cele mai moderne companii de producţie şi prelucrare superioară a lemnului, locuri de muncă atractive; 750 de angajaţi dintre care aproximativ 500 sunt locuitori ai oraşului nostru”, a adăugat Viorel Miron, Primarul orașului Comănești.

Firma Schweighofer Holzindustrie România care deţine un cvasimonopol pe piaţa lemnului din ţara noastră, achiziţionând cantităţi uriaşe de masă lemnoasă, a fost expusă de o investigaţie a organizaţiei Environmental Investigation Agency (EIA) că recompensează lemnul tăiat ilegal printr-un sistem de bonificaţie. Investigatorii EIA, s-au dat drept nişte investitori străini care au câştigat drepturile de punere în valoare a unei cantităţi de lemn din pădurile unei asociaţii de proprietari din România. În discuţiile pe care aceştia le-au purtat cu oficialii români şi austrieci ai companiei Schweighofer, filmate cu camera ascunsă, ei au insistat pe intenţia de a tăia mai mult decât este permis conform contractului cu asociaţia de proprietari şi au cerut companiei de asigurări că le va cumpăra lemnul ilegal. În replică, oficialii Schweighofer au confirmat că vor cumpăra lemnul şi au arătat că oferă şi bonusuri pentru cantităţile suplimentare de lemn tăiat ilegal.

Publicarea investigaţiei şi filmărilor cu reprezentanţii companiei austriece Schweighofer Holzindustrie a survenit în contextul discuţiilor care au avut loc în Parlament în legătură cu noul Cod Silvic, retrimis legislativului de preşedintele Klaus Iohannis pe 23 martie 2015 și, ulterior, promulgat de șeful statului. După retrimiterea Codului Silvic în Parlament, CEO-ul Gerald Schweighofer i-a adresat o scrisoare primului ministru al României, cerându-i să schimbe Codul Silvic, în caz contrar ameninţând cu efecte negative asupra comerţului dintre Austria şi România, în general.

Nota mea:

Înainte de anii 2000, adică înainte ca firmele austriece Egger, Kronospan și Schweighofer să vină în România, exista o industrie locală la nivel național ce număra un număr de aproximativ 50.000 de oameni.

Fostul ministru al apelor, pădurilor și pisciculturii, doamna Doina Pană, a încercat în mandatul său din guvernul Ponta III să adopte Codul Silvic, lege prin care se dorea atât stoparea tăierilor ilegale prin așa numitul sistem informatic Radarul Pădurilor, cât stoparea retrocedărilor abuzive ce ar fi adus prejudicii de circa 300 de milioane de euro. Această lege a pădurilor ar fi interzis unui concern să prelucreze mai mult de 30% dintr-o specie de lemn.

Read More

Distrugerea libertății în numele libertății. Cuplurile gay și demersul coaliției pentru familie

Posted by on 26 Mai, 2016 in Semnate de Autor | 0 comments

A existat zilele acestea o mobilizare ce m-a surprins prin lipsă.

Coaliția pentru familie a depus o listă cu trei milioane de semnături și o scrisoare simbolică. Împreună cu acestea și o solicitare de modificare a constituției în sensul afirmării definiției familiei. Formularea propusă pentru articolul 48 alineatul 1 din Constituție este următoarea:

”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”

Deoarece actualul text al Constituției se referă la căsătoria dintre soți, s-a dovedit necesară adoptarea unei definiții mai largi care să cuprindă de această dată și familia.

Mi-a lipsit Remus Cernea. Nu l-am văzut, nu l-am auzit. Doar câțiva, pe ici-colo, niște răsuflări potrivnice lipsite de argumente valoroase care și-au manifestat compasiunea și atașarea față de semeni, îndemnând la recunoașterea unor drepturi a comunităților gay, de parcă cineva le-ar fi confiscat.
Inutilă mobilizare – atâta câtă a fost, pentru niște solicitări închipuite de mințile progresiste ale tinerilor frumoși și liberi ca fiind fundamentale și absolut obligatorii pentru bunul mers al țării. Fiindcă da, cei mulți și gălăgioși nu reprezintă clasa ”matură” a societății ci niște post-revoluționari care și-au dobândit dreptul de vot de curând.
Read More

A făcut Alexandru Florian mai multe ca Mircea Vulcănescu pentru această țară?

Posted by on 24 Mai, 2016 in Cioburi, Semnate de Autor | 0 comments

Klaus Iohannis, care nu este vreun cunoscător al istoriei acestui popor și nici nu a făcut vreodată o pasiune pentru citirea acestei ”discipline” – obligatorie pentru orice șef de stat, a promulgat o lege pentru care, condiția de bază în urma căreia trebuia să decidă publicarea ei era simpla cercetare a ceea ce a însemnat Mișcarea Legionară, cu reprezentanții de seamă dar mai ales cu cei care au aderat la această organizație din simpatie și convingerea că ceea ce apăra și reprezenta era unitatea de neam, credință și identitate națională.

cazul_oana_staprc-ccprc-86nciulescu__ce_spun_puric__radu_tudor_sprc-ccprc-a6i_cozmin_gusprc-ccprc-a6aprc-ccprc-86_57974200

FOTO: oanastănciulescu.ro

Alexandru Florian, un comunist ateu de cea mai înaltă calificare – precum îl descriu chiar ”operele” sale, a editat fără grabă un text care îngrădește orice formă de exprimare a libertății de opinie dacă aceasta face referire la Mișcarea Legionară. Mai mult, orice aducere aminte la aceasta, orice manifestare liberă aduce închisoarea celui care se trezește român și viteaz.

Dar iată ce nota – și foarte bine a făcut-o, Oana Stănciulescu pe blogul ei.

Președintele Klaus Iohannis a promulgat deunăzi (n.r. 23.08.2015) Legea nr. 217/2015, cunoscută ca Legea antilegionară.
Legea a fost controversată încă de la naștere, numai că puțini au băgat de seamă atunci. Acum însă, mai mulți istorici, jurnaliști și cercetători susțin că este o lege proastă și bizară.
Cum s-a născut această lege? Simplu, cu ajutorul Institutului Elie Wiesel, care, potrivit surselor mele, a trimis-o gata făcută, căutând doar parlamentari români care să și-o asume. Și a găsit.
La momentul respectiv, în urmă cu doi ani, am scris un text intitulat – “Domnule Crin Antonescu, îmi pemiteți să vorbesc cu Paul Goma?”, în care îi spuneam domnului Antonescu (unul dintre inițiatori), pe care n-am făcut un secret că îl respectam, că preocuparea sa ar trebui să se îndrepte, ca președinte al unui partid istoric, către soarta și recunoașterea foștilor deținuți politici, mulți dintre ei adevărați eroi.
De Holocaust are cine să se ocupe și o fac bine de atâția ani, de “Holocaustul” comunist nu se ocupă nimeni.
Legea însă a fost votată și, cum știți deja, și promulgată.
Dar care sunt, pe scurt problemele acestei legi:
1. În premieră, încă din titlu, este adăugat cuvântul legionar.
Titlu: “Interzicerea organizațiilor, simbolurilor și FAPTELOR cu caracter fascist, LEGIONAR, rasist sau xenofob”
2. La articolul 3 se introduce o sintagmă foarte periculoasă, și anume: o persoană este vinovată nu numai dacă a fost condamnată definitiv de o instanță, ci și prin ORICE hotărâre. Adică a cui ar putea să fie hotărârea dacă nu a unei instanțe? A unui institut, ONG, persoană?
“Prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii se înţelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română sau străină, SAU PRIN ORICE HOTĂRÂRE recunoscută în România”.
3. Se introduce un articol nou, care cataloghează mișcarea legionară ca fiind de sorginte fascistă. Problema este că nu istoricii spun acest lucru, ci un deputat PSD turnător la Securitate, pe numele lui Ciprian Nica. Acesta decide să spună într-o LEGE că legionarii sunt FASCIȘTI, deși istoricii de la Academia Română spun invers. Dar cine sunt Dan Berindei sau Radu Ciuceanu?
“Prin Mișcarea legionară se înțelege o organizație fascistă care a activat în perioada ‘27- ‘41 sub denumirile de Legiunea Arghanghelului Mihail, Garda de Fier și partidul Totul pentru Țară”.( articolul patru)
4. Un alt articol bizar este care se referă la idei și concepții promovate în PUBLIC.
“FAPTA persoanei de a promova, în public, IDEI, CONCEPȚII, sau doctrine fasciste , legionare, rasiste sau xenofobe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani”. ( articolul cinci)
5. Alte două articole vor da multă bătaie de cap de acum încolo. Unul dintre ele interzice ridicarea sau MENȚINEREA în locuri publice a unor statui, plăci comemorative, ale legionarilor – simpatizanți, membri etc, iar cel de-al doilea interzice denumirea unor străzi sau fundații cu numele acestora.
Aici apar și mai multe întrebări – Petre Țuțea, nume de stradă sau nu? Mircea Vulcănescu, bust pe spațiul public sau nu? Ion Gavrilă Ogoranu, nume de fundație sau nu? Nichifor Crainic, plăcuță comemorativă sau nu?
Din păcate, știm deja răspunsul de la șeful Elie Wiesel.
6. Și poate cea mai importantă întrebare este aceasta – cine a decis că Țuțea, Vulcănescu, Ogoranu, Gheorghe Brătianu, Gafencu sunt VINOVAȚI? Nu cumva Tribunalul POPORULUI, același care l-a condamnat și pe Iuliu Maniu și pe toată elita României?
Cu regret am citit faptul că domnul Florian, șeful institutului Elie Wiesel, a și deschis șampania când a văzut că a scăpat de toți eroii României, că le va scoate plăcuțele de pe clădiri, numele din cărțile de istorie, poate și cărțile din librării. Și iată ce a grăit:
„Nichifor Crainic are placă pusă de Academia Română cu aprobarea Primăriei pe strada Vasile Conta, Nichifor Crainic care a făcut parte din guvernarea Antonescu; mai este un bust al lui Mircea Vulcănescu în sectorul 2, fost subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe și condamnat pentru crime de război în baza Legii 312/1945 cu modificările ulterioare. Menționez că legile în baza cărora au fost condamnați sunt și azi în vigoare, iar deciziile definitive sunt și astăzi valabile. Toți cei care le pun în discuție minimalizează o legislație care a fost recunoscută de către trupele Aliate — SUA, URSS, Marea Britanie —perfect legală și astăzi”.
Așadar, judecătorii Republicii Populare România au dat sentințe corecte, drepte, când au umplut temnițele comuniste cu prim miniștri, miniștri, preoți, scriitori, jurnaliști, toți anticomuniști, domnule Florian?
Bine că măcar știm.
Aș vrea să dau doar un umil exemplu, pe care l-am găsit într-un articol al Ioanei Diaconescu despre Deţinutul K 9320: Mircea Vulcănescu.
“La fila 9 a dosarului citim o notă a corpului de filaj cu două afirmaţii contradictorii: una este: ,Mircea Vulcănescu funcţionar de carieră nu a făcut politică” şi alta: ,Mircea Vulcănescu făcea parte din Guvernul Antonescu, care la 22 iunie a declarat război Rusiei sovietice şi este socotit criminal de război”.
Dar cine a fost Mircea Vulcănescu?
Din iunie 1935, a deținut funcția de director general al Vămilor pînă în septembrie ’37, cînd a fost demis după ce a descoperit contrabanda cu băuturi și țigări făcută de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicațiilor. Totuși, a fost numit director al Datoriei Publice în Ministerul de Finanțe. A mai fost în 1940 – 1941, director la Casei Autonome de Finanțare și Amortizare și președinte al Casei Autonome a Fondului Apărării Naționale, și subsecretar de stat la Finanțe, până la 23 august 1944.
În această perioadă, a fost asistent onorific la catedra de Sociologie a profesorului Dimitrie Gusti.
Mircea Vulcănescu a reușit, între 1941 și 1944, să obțină pentru Banca Națională a României 8 vagoane de aur (confiscate de URSS) și înzestrarea Armatei a 4-a cu echipament militar german nou etc. ( M. Vulcănescu, „Ultimul Cuvânt”, Humanitas, 1992, pp.15-16 și de la p.68).

Regele Carol al II-lea și ulterior Regele Mihai I i-au conferit distincții și mari ordine naționale, în semn de recunoaștere pentru serviciile aduse statului român.
La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniță grea.
Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei românești, Mircea Vulcănescu a ținut o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul. A fost izolat, dezbrăcat în pielea goală și lăsat într-un frig cumplit, neavând paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare iar Vulcănescu s-ar fi așezat pe ciment ca o saltea, sub el, salvându-i viața.
A murit pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămâni, din cauza tratamentului inuman la care a fost supus.
Avea 48 de ani și a lăsat un îndemn: „Să nu ne răzbunați!”.

Read More