Tudor Dinu – Bucureștiul fanariot (Vol. I) Biserici, ceremonii, războaie

Posted by on 12 Feb, 2018 in Semne de carte | 0 comments

Tudor Dinu – Bucureștiul fanariot (Vol. I) Biserici, ceremonii, războaie

Abia în veacul fanariot devine Bucureştiul capitala necontestată a Ţării Româneşti. Devastat de războaie şi năvăliri parcă nesfârşite, îngenuncheat de stihii şi de molime periodice, oraşul izbuteşte să renască de mai multe ori din propria cenuşă, dobândind de-acum un aspect eclectic şi cosmopolit, deopotrivă oriental şi occidental. Oraş al credinţei, împodobit cu nenumărate biserici ce stârnesc uimirea călătorilor, dar şi oraș al deliciilor lumeşti, Bucureştiul domnilor fanarioţi (umili robi ai sultanului la Stambul, suverani atotputernici în Valahia) devine, graţie Academiei de la Sfântul Sava, o lumină a creștinătății din Imperiul Otoman.

Ampla lucrare a lui Tudor Dinu, proiectată în două volume, reînvie convingător imaginea capitalei într-o epocă fascinantă, ce a pregătit trecerea la modernitatea românească.

Volumul de faţă va fi urmat de un al doilea, dedicat altor aspecte ale lumii bucureştene din epoca fanariotă (catastrofele naturale, administraţia oraşului, asistenţa medicală şi socială, viaţa economică, traiul de zi cu zi, viaţa mondenă, învăţământul şi cultura, comunităţile alogene).


Read More

Virgil Ierunca – Fenomenul Piteşti

Posted by on 11 Feb, 2018 in Semne de carte | 0 comments

Ceea ce s-a petrecut la închisoarea din Piteşti între 1949 şi 1952 merită un loc aparte în înspăimântătorul repertoriu al ororilor concentraţionare ale veacului al XX-lea.

„Fenomenul Piteşti“ aparţine aceluiaşi registru, la care vine însă cu o trăsătură specifică: utilizarea sistematică a torturării deţinuţilor de către alţi deţinuţi. Ideea îi aparţine pedagogului sovietic Makarenko (1888–1939), specialist în delincvenţa juvenilă şi partizan al reeducării deţinuţilor tineri cu ajutorul deţinuţilor mai vechi, aflaţi pe calea cea bună, dar făcând parte din aceeaşi clasă de vârstă.

Virgil Ierunca povesteşte una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră. Deţinuţi torturaţi cu un sadism de-a dreptul extravagant – dacă sadismul poate fi astfel –, torţionarii lor impunându-le să tortureze la rândul lor, ca să li se conteste însăşi calitatea de victime. În ultima fază a ciclului, nefericiţii sunt constrânşi să-şi tortureze cei mai buni prieteni, ca dovadă a convertirii lor lăuntrice.

Toată lumea a fost torturată, toată lumea a torturat. Cei morţi acolo şi cei care au supravieţuit au fost privaţi până şi de propria lor nefericire. Virgil Ierunca a avut curajul să intre în acest infern şi să-i devină istoric, pentru edificarea generaţiilor viitoare. (François FURET)

Virgil Ierunca – Fenomenul Piteşti


Read More

Generalul Aurel Aldea a făcut cunoscut regelui Mihai I „planul rezistenței în munți”

Posted by on 10 Feb, 2018 in Cultură și Istorie Românească | 0 comments

Decizia regelui Mihai I de a înlocui guvernul dr. Petru Groza (impus de sovietici la 6 martie 1945 și nerecunoscut de Statele Unite ale Americii și Marea Britanie) cu unul constituit din reprezentanți ai tuturor forțelor politice interne (inclusiv din cei ai Partidului Național-Țărănesc și Partidului Național Liberal), precum și refuzul dr. Petru Groza de a demisiona și al regelui de a mai semna decretele propuse de Executiv (,,greva regală”), au provocat, în august 1945, o gravă criză politică internă, într-un moment dificil pentru țară în care marile puteri deciseseră cu puțin timp înainte, (la Potsdam) să nu semneze tratatul de pace cu România dacă aceasta nu avea un guvern reprezentativ, scrie Mărturisitorii.ro.

FOTO: mărturisitorii.ro

Într-un asemenea context, în urma consultării cu apropiații suveranului, generalul Aurel Aldea a mai apreciat că persoana acestuia nu era în siguranță și a luat în calcul ,,nevoia unor mișcări de rezistență în București”.

,,Din nețărmurită și dezinteresată dragoste pentru Rege și Țară – preciza el în memoriul din 10 iunie 1946 – m-am hotărât să mișc tot ce este regalist și poate sări în ajutorul regelui în cazul când ar fi atacat. A încolțit ideea unei organizații de rezistență în București în scopul exclusiv arătat mai sus”.

Read More

Referitor la Legea nr. 196 din 13 mai 2003 privind prevenirea si combaterea pornografiei

Posted by on 10 Feb, 2018 in Semnate de Autor | 0 comments

Depăşind spaţiul in care s-au manifestat public emoţii şi păreri dintre cele mai diverse şi pentru a evita o împărţire a legitimităţii acţiunilor după puterea pumnilor ori a plămânilor, propun a se citi şi interpreta fără echivoc ce spune legea acestui stat. Fiindcă avem aşa ceva şi e bine ca în situaţii ca şi aceasta, în care un film cu intense conotaţii sexuale a fost oprit de la proiecţie într-un spaţiu identificat cu sacrul de o majoritate a poporului român.

FOTO: google.ro

Aşadar avem legea 196 din 13 mai 2003 şi actualizată un pic mai târziu, privind prevenirea şi combaterea pornografiei. Redau în continuare textul original din capitolul 1 Dispoziţii Generale:

Art. 1
Prin prezenta lege se instituie măsuri de prevenire şi combatere a pornografiei, în scopul protejării demnităţii persoanei, a pudorii şi a moralităţii publice.
Art. 2
(1) În sensul prezentei legi, prin pornografie se înţelege actele cu caracter obscen, precum şi materialele care reproduc sau difuzează asemenea acte.
(2) Prin acte cu caracter obscen se înţelege gesturi sau comportamente sexuale explicite, săvârşite individual sau în grup, imagini, sunete ori cuvinte care prin semnificaţia lor aduc ofensa la pudoare, precum şi orice alte forme de manifestare indecentă privind viaţa sexuală, dacă se săvârşesc în public.
(3) Prin materiale cu caracter obscen se înţelege obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate, embleme, publicaţii, filme, înregistrări video şi audio, spoturi publicitare, programe şi aplicaţii informatice, piese muzicale, precum şi orice alte forme de exprimare care prezintă explicit sau sugerează o activitate sexuală.
Art. 3
(1) Dispoziţiile prezentei legi nu se aplică în cazul operelor de artă sau ştiinţifice.
(2 ) Dispozitiile prezentei legi nu se aplică în cazul materialelor realizate în interes artistic, ştiintific, al cercetării, educaţiei sau al informării.

Read More

Paul Johnson – O istorie a evreilor

Posted by on 9 Feb, 2018 in Semne de carte | 0 comments

„Celebrul Paul Johnson ne prezintă o istorie provocatoare a poporului, religiei şi culturii evreieşti din cele mai vechi timpuri până în prezent. Împărţită ingenios în şapte secţiuni (IsraeliţiiIudaismulCatedocraţiaGhetoulEmancipareaHolocaustul şi Sionul), lucrarea descrie complexa interacţiune dintre istoria evreilor şi istoria mondială, arătând felul în care traiectoria civilizaţiei occidentale a fost influenţată decisiv de acest grup puţin numeros… O excelentă istorie nonacademică, pentru marele public.“

Paul Johnson – O istorie a evreilor


Read More

Vladimir Solonari – Dislocări forţate de populaţie şi epurări etnice în România lui Ion Antonescu, 1940-1944

Posted by on 8 Feb, 2018 in Semne de carte | 0 comments

Vladimir Solonari – Dislocări forţate de populaţie şi epurări etnice în România lui Ion Antonescu, 1940-1944

O amplă analiză a naţionalismului extremist şi a politicilor etnice din timpul regimului Antonescu.

Din 1940 pînă în 1944, cît timp a fost aliata Germaniei naziste, România a pus în aplicare politici de epurare etnică vizîndu-i nu doar pe evrei şi romi, ci toate minorităţile naţionale. Alese de guvern ca posibile modele pentru România postbelică, Basarabia şi Bucovina trebuiau curăţate sub raport etnic şi reeducate în spiritul „Noii Europe”. De aceea aici purificarea etnică a fost efectuată extrem de brutal şi fără a ţine seama de vreo constrîngere de ordin juridic sau moral: minorităţile au fost strămutate forţat, au avut loc masacre şi pogromuri.

Vladimir Solonari arată că România nu a adoptat aceste metode sub presiunea Germaniei, ci le-a implementat din proprie voinţă. El subliniază rolul funcţionarilor şi experţilor guvernamentali în elaborarea politicilor de purificare etnică, inclusiv a planurilor privind schimbul de populaţie, cum a fost cel care viza Cadrilaterul, şi explică de ce majoritatea acestor planuri nu au fost niciodată puse în aplicare.

Vladimir Solonari îşi completează studiul cu o analiză a atitudinii societăţii faţă de politica de purificare etnică a guvernului, arătînd că, deşi aceasta a găsit un sprijin considerabil în rîndurile românilor, au existat şi numeroase cazuri de opoziţie la diverse niveluri.

Cuprins extins:
Read More

Lindsay Jayne Ashford – Femeia din Orient Express

Posted by on 7 Feb, 2018 in Semne de carte | 0 comments

Agatha nu se încumeta să se îndepărteze prea mult de compartimentul ei în prima noapte în Orient Express. Nu se simţise niciodată bine pe vapor şi răul de mare o doborî după traversarea Canalului Mânecii. Entuziasmul prilejuit de îmbarcarea în tren fu înlocuit de o mare uşurare când urcă scara tapiţată şi se strecura între aşternuturile de damasc, ştiind că nu va mai călători pe mare până când vor ajunge la Istanbul. 
Stewardul îi spusese că întregul compartiment va fi al ei până la Belgrad, aşa că stătea întinsă în cuşetă fără să tragă perdeaua, privind peisajul peste care se lăsa întunericul, în vreme ce trenul înainta peste câmpurile Normandiei. Lăsa în urma umbrele întunecate ale pomilor din care de-abia fuseseră culese merele şi siluetele cailor care se puneau în mişcare la auzul pufăitului locomotivei. Părea atât de liniştit şi neatins de timp. Greu de crezut că locul acesta fusese distrus de război cu un deceniu in urmă. 

Lindsay Jayne Ashford – Femeia din Orient Express

Se gândi la Archie care zbura peste aceste câmpuri cu biplanul lui Cody. Unul dintre puţinii piloţi calificaţi din Marea Britanie când izbucnise războiul şi norocos că supravieţuise. Îi scrisese din Franţa înainte de a se căsători, vrând să ştie dacă era îngrijorată de faptul că zbura. Citise printre rânduri – observând că, de fapt, voia să se liniştească în privinţa pericolului la care se expunea. Îi trimisese violete şi un medalion cu Sfântul Cristofor când îi răspunsese la scrisoare. Îi spunea că nu era câtuşi de puţin îngrijorată, deoarece îl văzuse pilotând şi ştia cât de bun era. A avut grijă să nu pomenească nimic despre lucrurile care îi umpleau viaţa acasă, despre trupurile distruse ale bărbaţilor şi ale băieţilor de care avea grijă în fiecare zi la spitalul din Torquay. 
Este o meserie murdară să fii soră medicală. Urăsc gândul că faci asta. 
Scrisese acele cuvinte cu o săptămână înainte de prima lui plecare. Şi, pentru că o detesta, nu i-a mai pomenit niciodată de munca ei. Scrisorile ajunseseră să fie despre visuri legate de casă, despre viaţa pe care o vor avea când războiul se va sfârşi. 

Read More

Gayle Forman – Dacă aş rămâne

Posted by on 6 Feb, 2018 in Semne de carte | 0 comments

„Toţi sunt de părere că s-a întâmplat din cauza zăpezii. Şi, într-un fel, presupun că aşa este.
M-am trezit azi-dimineaţă şi am constatat că o pătură albă acoperă peluza din faţa casei. Nu are nici măcar trei centimetri grosime, dar, în această parte a Oregonului, o simplă fulguială face să paralizeze orice activitate, fiindcă singurul plug de zăpadă nu mai pridideşte să cureţe străzile. Ce curge din cer e lapoviţă – şi curge, şi curge, şi curge –, nu vreun fel de ploaie îngheţată. Fratele meu mai mic, Teddy, scoate un strigăt războinic când radioul mamei anunţă închiderea drumurilor.
— Ninge! urlă el. Tată, hai să facem un om de zăpadă.

Gayle Forman – Dacă aş rămâne

Tata zâmbeşte şi îşi scutură pipa. A început să fumeze de curând, ca fază a etapei Tata ştie cel mai bine pe care o traversa. În plus, poartă cravate. Nu mi-e deloc clar dacă toate astea sunt bune sau nebune – felul tatei de a anunţa că a fost punkist, dar acum este profesor de engleză la şcoală sau dacă faptul că a devenit profesor a provocat, în realitate, această adevărată recădere în trecut. Dar îmi place parfumul tutunului de pipă. Este dulceag şi miroase a fum, şi îmi aminteşte de iarnă şi de sobe cu lemne.
— Poţi să faci o încercare dacă ai curaj, îi spune tata lui Teddy, dar abia dacă s-a depus. Poate că ar trebui să o consideri o tentativă de zăpadă.
N-aş putea zice că tata este fericit. Chiar şi trei centimetri de zăpadă înseamnă că şcolile sunt închise, inclusiv liceul meu şi şcoala la care lucrează tata, aşa că, şi pentru el, înseamnă o neaşteptată zi liberă. Mama, care lucrează în oraş, ca agent de turism, închide radioul şi îşi toarnă o a doua cană cu cafea.
— Ei bine, dacă voi chiuliţi astăzi, nici vorbă ca eu să muncesc. Pur şi simplu, nu-i corect.
Ridică telefonul pentru a suna pe cineva. După ce termină de vorbit, se uită la noi.
— Să pregătesc micul dejun?
Eu şi tata izbucnim în râs în acelaşi timp. Mama ne dă cereale şi pâine prăjită. Tata este bucătarul familiei.
Prefăcându-se că nu ne-a auzit, se îndreaptă spre dulap pentru a lua o cutie de Bisquick.

Read More

Julian Barnes – Zgomotul timpului

Posted by on 5 Feb, 2018 in Semne de carte | 0 comments

Julian Barnes – Zgomotul timpului

Este anul 1935 și tânărul compozitor Sostacovici se teme pentru viața sa, căci Stalin e brusc interesat de muzica lui. Artistul e sigur că va sfârși în Siberia și privește în urmă la propria viață. Totuși, are noroc și nu devine o victimă. Însă prețul e mare: capitularea în fața regimului. 

Julian Barnes prezintă cu lumini și umbre destinul unui mare muzician, dar și drumul parcurs de Uniunea Sovietică, într-o strălucită explorare a sensului și a locului artei în societate.


Read More

Ralf Rothmann – Murind când vine primăvara

Posted by on 4 Feb, 2018 in Semnate de Autor | 0 comments

Ralf Rothmann – Murind când vine primăvara

Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când e clar până și pentru cei mai fanatici germani că înfrângerea e aproape, trupele SS încă mai colindă provinciile țării căutând tineri, de multe ori minori, pe care să-i trimită în luptă, la moarte sigură. Walter și Friedrich, doi mulgători la o fermă de vaci din nordul Germaniei, sunt printre cei trimiși în ultimul an al războiului pe frontul din Est, să fie martori ai ultimelor atrocități disperate ale unei armate în retragere, dar și carnagiilor la care soldații ei sunt supuși fără milă.

Cartea lui Rothmann nu melodramatizează, cum se întâmplă des în relatările despre război, nu se grăbește cu judecățile istorice, nu aruncă vina. Recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni romancieri germani contemporani, el întrețese o poveste aparent neutră, dar lucrată în detaliu, cu răbdare, ca un liricși bogat raport verbal al lucrurilor din istorie cel mai greu de verbalizat.


Read More