Cioburi

Revoluția ungară si intervenția armatei sovietice

Posted by on 18 Ian, 2017 in Cioburi | 0 comments

Printre revendicările formulate la 22 octombrie 1956 de către studenţii şi profesorii Universității Tehnice de Construcţii din Budapesta s-au evidenţiat mai ales cele de ordin militar, care doar prin simpla lor expunere au reprezentat un act ofensator la adresa Armatei Roşii şi implicit a puterii sovietice, scrie historia.ro.

FOTO: historia.ro

Încă de la începutul manifestului, primul paragraf făcea cunoscută cea mai aprigă dorinţă a mediului universitar: „Pe baza hotărârilor Tratatului de Pace, revendicăm retragerea imediată a trupelor sovietice din Ungaria”[1]. De asemenea, dorinţa de afirmare a independenţei politice era sugerată de prevederea numărul 6: ,,Revendicăm revizuirea şi reorganizarea relaţiilor ungaro-sovietice şi ungaro-iugoslave pe baza egalităţii economice şi politice depline şi a principiului neamestecului în treburile interne’’[2]. În cele din urmă, conform revendicării numărul 14 deducem că respingerea militarismului sovietic a căpătat şi o valenţă simbolică aflată într-o strânsă legătură cu imaginea propriei armate naţionale care avea ca scop primordial asigurarea independenţei şi integrităţii Republicii Populare Ungare. ,,În locul stemei actuale, ce îi este străină poporului ungar, dorim reintroducerea vechii steme – Kossuth. Revendicăm, pentru armata ungară, o uniformă demnă de tradiţiile naţionale’’[3]

Aceste prime trei articole au reprezentat primul semnal pentru autorităţile de la Moscova că evenimentele din ţara socialistă vecină nu trebuie privite ca pe un incident minor, ci, din contră, ca pe un fapt deosebit ce ar fi putut avea o mare putere de transformare într-o criză generalizată la nivelul întregului bloc comunist. Contestarea şi înlăturarea violentă a sistemului de la Ialta, implementat de Stalin în Europa Centrală şi de Sud-Est prin intermediul Armatei Roşii aveau să fie dezideratele supreme ale amplei mişcări de protest declanşată în Budapesta pe 23 octombrie 1956.

Simţind iminenţa unei noi intervenţii sovietice, Nagy Imre, liderul politic aclamat şi chemat de populaţia revoltată pe 24 octombrie pentru a-i fi din acel moment fidelul exponent al năzuinţelor sale, a dat dovadă de un autentic simţ practic, atât de necesar în acele momente de răscruce. Alături de militarii care şi-au dovedit ataşamentul faţă de idealurile revoluţiei, precum generalul Béla Király şi colonelul Pál Maléter – cel din urmă fiind avansat la gradul de general la sfârşitul lunii octombrie –, prim-ministrul a iniţiat şi condus un program care a avut ca rezultat dezvoltarea structurilor militare şi paramilitare care urmau să apere capitala statului maghiar şi totodată ideile şi cuceririle revoluţiei.

În ultima zi a lunii octombrie a fost creată o nouă structură militară de comandă, numită Comitetul Revoluţionar pentru Apărarea Republicii Ungare, care era menită să asigure o exercitare optimă a ordinelor către unităţile armatei (Magyár Honvédség), care şi-a recăpătat denumirea dinaintea instalării regimului comunist. Armatei, instituţia de bază care prin definiţia sa este menită să apere fiinţa statului, i s-a alăturat Garda Națională, unul dintre rezultatele notabile ale procesului revoluționar, pentru a eficientiza eforturile de apărare ale potențialelor represalii sovetice.

Read More

Planul de colonizare al României într-un raport nazist din 1940

Posted by on 15 Ian, 2017 in Cioburi | 0 comments

Un raport german din anul 1940, când la putere erau naziştii lui Adolf Hitler, stabileşte strategia de acţiune în România, la două luni de la retragerea regelui Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane, amintește activenews.ro.

FOTO: descopera.ro

Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523. Raportul a fost recuperat din arhivele naziste de armata americană, însă din păcate nu a fost înregistrată provenienţa acestuia. Raportul are multe erori, dar şi multe observaţii corecte. „Spaţiul colonial”, despre care se vorbeşte, „care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare”, era constituit în state independente încă din 1330 (Ţara Românească) şi 1359 (Moldova). Autorul raportului nu ştie nimic despre asta, şi nici despre momentele de glorie europeană ale unor domnitori români. Cunoaşte în schimb foarte bine istoria Ţărilor Române de la 1710 încoace (începutul perioadei fanariote) şi pe această cunoaştere îşi fundamentează toată analiza. Sub această rezervă, raportul are o importanţă documentară incontestabilă şi scoate la lumină adevărata părere a naziştilor faţă de legionari, scrie George Damian.

Raport german din 4 noiembrie 1940

România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea, cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare.

Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state „independente”. „Naţiunea română” nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea.

Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial european, care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune.

Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă. Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier, deoarece clasa conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.

Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier. Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei României. Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase vrednice. Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor.

Read More

10 lucruri de ştiut despre Josef Mengele – „îngerul morții”

Posted by on 14 Ian, 2017 in Cioburi | 0 comments

Unul dintre cele mai odioase personaje ale celui de-al Treilea Reich a fost fără îndoială doctorul nazist Josef Mengele. Iată 10 lucruri de ştiut despre cel supranumit  “îngerul morţii”, scrie historia.ro.

FOTO: bbc.com

  • 1 Josef Mengele s-a născut la 16 martie 1911, în oraşelul Gunzbourg, într-o familie înstărită de industriaşi catolici, tatăl având o fabrica de construcţie de maşini agricole. Parinţii săi, Walburga si Karl, au mai avut doi copii, pe Karl si Alois.
  • 2 În anul 1939 s-a căsătorit cu Irene Schoen, cu care a avut un fiu, Rolf. Activitatea sa se va desfăşura, începând din 1940, în cadrul Institutului Eredităţii Biologice şi Purităţii Rasiale. Tot în acel an a fost acceptat în Waffen SS, ajungând căpitan.
  • 3 În 1943 a fost trimis în complexul de lagăre de concentrare nazist din Auschwitz, Silezia, pentru a înlocui un medic care era bolnav. La 24 Mai 1943 a devenit medic militar al aşa-zisului „lagăr al ţiganilor” din centrul concentraţionar Auschwitz-Birkenau. În august 1944 acest lagăr a fost închis şi toţi prizonierii gazaţi. Mengele a devenit apoi ofiţerul-şef al medicilor de la Birkenau, însă nu şi la Auschwitz, unde şef era Eduard Wirths.
  • 4 Mengele şi-a primit reputaţia de „înger al morţii” ca urmare a celor 21 de luni petrecute la Auschwitz, în cursul cărora a desfăşurat o activitate ce nu avea nimic în comun cu munca unui medic obişnuit. Scopul principal al lagărului era exterminarea deţinuţilor. Mengele făcea frecvent parte din echipa de medici care făcea „selecţia”, adică hotăra la sosirea prizonierilor în lagăr cine să fie reţinut pentru muncă şi cine să fie trimis direct în camerele de gazare.
  • 5 La Auschwitz, Mengele a profitat de ocazia de a-şi continua studiile asupra eredităţii, folosind deţinuţii drept cobai. Era interesat îndeosebi de gemeni. Începând cu anul 1943, gemenii erau selectaţi şi puşi în barăci speciale.
  • 6 Printre experimentele lui Mengelese numărau injectarea unor substanţe chimice direct în ochii copiilor în încercarea de a le schimba culoarea, diverse amputări de membre şi alte operaţii brutale şi cel puţin o tentativă de a transforma o pereche de gemeni în „siamezi” prin sutura venelor lor. Un alt experiment monstruos a fost introducerea deţinuţilor în cazane cu apă fierbinte pentru a vedea până la ce temperatură rezistă omul înainte să moară.

Continuarea aici.

Read More

Lev Tolstoi – Copilăria (fragment)

Posted by on 3 Ian, 2017 in Cioburi | 0 comments

Lev Tolstoi – Copilăria (fragment)

Când, în anul 1847, frații Tolstoi, rămași orfani de mici, și-au împărțit moștenirea părintească, lui Lev, ca frate mai mic, i-a revenit Iasnaia Poliana. A fost nespus de fericit … Este greu să ne imaginăm ce s-a petrecut în sufletul tânărului de optsprezece ani când a devenit stăpânul moșiei părintești, de care erau legate cele mai curate și scumpe amintiri.

”Fericită, fericită și pe veci pierdută vreme a copilăriei! Cum să nu o iubești, cum să nu o dezmierzi când îți amintești de ea! Amintirile acestea îmi înviorează și îmi înalță sufletul, sunt pentru mine izvorul celor mai plăcute plăceri…

După rugăciune te înveselești uneori în plăpumioară; inima ți-e ca fulgul: numai lumină și bucurie; visurile vin unele după altele, dar despre ce anume? Sunt insesizabile, dar pline de dragoste curată și de speranțe într-un viitor luminos. Îți amintești câteodată de Karl Ivanîci și de soarta lui amară – era singurul om pe care îl știam nefericit – și te cuprinde o asemenea milă, simți atâta iubire pentru el, încât îți vin lacrimi în ochi și te cugeți: dă-i, Doamne, fericire, dă-mi și mie putința să-l ajut, să-i alin amarul; aș da totul pentru asta. Apoi iei jucăria îndrăgită, de porțelan, un iepuraș sau un cățel, o vâri sub colțul pernei de puf și te miri cât de bine e, cât de cald și plăcut îi e lui să doarmă acolo. Încă te mai rogi ca Domnul să dea fericire tuturor, ca toți să fie mulțumiți și a doua zi să fie vreme frumoasă de plimbare, te întorci pe partea cealaltă, gândurile și visele se împăienjenesc, se-ncurcă și adormi liniștit, ușor, te cufunzi încet în somn, liniștit, cu obrajii încă umezi de lacrimi.

Întoarce-se-va vreodată acea prospețime, acea lipsă de griji, acea nevoie de a iubi și putere a credinței pe care le ai în copilărie? Ce vremuri pot fi mai fericite decât cele când două neasemuite virtuți – veselia nevinovată și nevoia fărăr margini de a iubi – erau singurele îndemnuri ale vieții?

Unde sunt rugăciunile fierbinți? Unde-i neprețuitul dar: lacrimile curate ale duioșiei? Venea-n zbor îngerul cel bun, îți ștergea lacrimile cu un zâmbet și poruncea vise dulci închipuirii tale nevinovate de copil.

Nu cumva a lăsat viața urme atât de grele în inima mea, încât s-au îndepărtat pe veci de mine aceste lacrimi și bucurii? Nu cumva au rămas doar aducerile aminte?”


Read More

Julius și Ethel Rosenberg executați pentru spionaj atomic. Se fură secretele atomice americane (2)

Posted by on 1 Ian, 2017 in Cioburi | 0 comments

La 29 august, Rusia lui Stalin detona cu succes prima bombă atomică. La începutul anului următor, un ofițer de contraspionaj al FBI a descoperit că poliția secretă sovietică, KGB, deținea o copie a Proiectului Manhattan – planul secret al Americii de construire a bombei atomice.

Copia fusese scrisă de către savantul de origine germană Klaus Fuchs, un strălucit fizician care lucrase la proiectul de la Los Alamos, New Mexico, iar acum conducea un laborator la Centrul de Cercetări Atomice Harwell din Anglia. El a mărturisit că în 1933 se înscrisese în Partidul Comunist din Germania, ca să lupte împotriva nazismului, și a început să spioneze pentru Rusia după ce plecase în Anglia și își găsise de lucru în cadrul programului britanic de cercetări atomice.

FOTO: playtech.ro

După ce a fost transferat în Statele Unite, Fuchs a stabilit legătura cu un curier cunoscut doar sub numele de Raymond. În 1945, după ce devenise evident că Germania nu construia bomba atomică, savantul a început să se întrebe – la fel ca mulți oameni de știință – care erau scopurile Statelor Unite și ce consecințe va avea escaladarea cursei înarmării nucleare. În cele din urmă, s-a decis să îi furnizeze lui Raymond documente care descriau prima bombă atomică testată în deșertul din New Mexico.

Pe baza informațiilor lui Fuchs, FBI l-a descoperit pe Raymond, care s-a dovedit a fi un chimist numit Harry Gold, și astfel au început să iasă la iveală ițele unei conspirații. Conform declarației lui Gold, ”controlul” său – adică spionul-șef – fusese Anatoli Iakovlev, viceconsulul sovietic de la New York. Gold a mărturisit că la ordinele acestuia călătorise în 1944 în New Mexico să se întâlnească cu David Greenglass, care lucra ca mecanic în cadrul proiectului de la Los Alamos. S-a dovedit că tânărul cumnat al lui Julius Rosenberg primise 500 de dolari pentru schițele mecanismului de aprindere, sistemului de lentile și structurii interne a bombei atomice. De ce avuseseră oare David Greenglas și soția lui, Ruth, încredere în Raymond? Ei au dezvăluit motivul mai târziu: străinul adusese o identificare cifrată din partea lui Julius Rossenberg.

Chiar în timp ce Gold discuta cu anchetatorii FBI, Rosenberg – conform afirmațiilor cumnatului său – plănuia să plece cu familia din țară și îl sfătuia insistent pe Greenglass să facă la fel, punând la bătaie 4000 de dolari bani gheață pentru cheltuielile necesare plecării din țară. Nici unul, însă, nu s-a mișcat suficient de repede.La 15 iunie 1950, Greenglass a fost ridicat de FBI și a mărturisit rolul jucat în conspirație, implicându-și cumnatul. La 17 iulie a fost arestat Julius. Ethel a fost arestată pe neașteptate la 11 august, nefiind lăsată ca măcar să cheme pe cineva care să aibă grijă de cei doi copii.


Read More