Cioburi

O petrecere, apoi tăcere

Posted by on 23 Mai, 2017 in Cioburi | 0 comments

Nu cu mult înainte de moarte, Stalin și-a concediat secretarul privat, care fusese, timp de decenii, alter ego-ul său în toate privințele.

La 15 februarie, șeful gărzii sale personale ”a murit prematur”, cum s-a spus în anunțul oficial – fără îndoială, un eufemism pentru execuție. Medicul lui Stalin zăcea încă în spatele gratiilor. Între timp, zvonurile că marele om era bolnav circulau încă din decembrie printre elitele din Moscova; dar fiica sa, Svetlana, nu a reușit să i legătura cu el, în ciuda încercărilor repetate și insistente. Cu câteva luni înainte, își văzuse tatăl chinuit de arteroscleroză.

FOTO: wikipedia.org

Este posibil ca pe 2 martie Stalin să fi suferit o hemoragie cerebrală, dar știrea a fost suprimată de grupul temător al succesorilor probabili. Cu o zi înainte, conform lui Hrușciov, Stalin îi invitase pe cei patru tovarăși la reședința sa de vară de la Kunțevo pentru o noapte de chef și de povești grobiene. Petrecerea se spărsese târziu, și Stalin plecase la culcare singur. După ora trei dimineața, pe data de 3 martie, gărzile înspăimântate au raportat celor patru tovarăși de petrecere că șeful suprem nu-și mai făcuse apariția de aproximativ 24 de ore. Când au îndrăznit, în cele din urmă, să intre în sanctuarul său bine închis, l-au găsit zăcând pe covor, îmbrăcat și fără cunoștință.

Aparent surprinși și alarmați, Malenkov, Hrușciov, Bulganin și foarte calculatul și eficientul Beria s-au grăbit să ajungă la reședința lui Stalin, și l-au găsit pe acesta întins pe o canapea obișnuită, anormal de liniștit. În cele din urmă au fost chemați doctorii, și cei patru tovarăși, împreună cu alți membri ai conducerii Partidului Comunist, au supravegheat pe rând tratamentul aplicat dictatorului în timp ce, probabil, făceau planuri pentru un viitor nesigur.


Read More

Polonia – eterna pradă a Marilor Puteri

Posted by on 22 Mai, 2017 in Cioburi | 0 comments

Împărțirea Poloniei între Germania și Uniunea Sovietică la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial nu a fost o noutate în istoria nefericită a acestei țări.

FOTO: wikipedia.org

În 1772, Frederic cel Mare al Prusiei a acceptat ca ocuparea de către Rusia a teritoriilor poloneze din nord-est să fie compensată prin cedarea unor teritorii din sud Austriei, iar cele din nord-vest să fie cedate țării sale. Polonia pierdea astfel o treime din suprafață și o jumătate din locuitori. Peste două decenii, în 1793 Rusia și Prusia au ocupat alte două părți destul de mari. Polonezii nu au putut suporta așa ceva, și s-au revoltat împotriva opresiunii străine în martie 1794. Conducătorul revoltei a fost Tadeusz Kosciuszko, erou al Revoluției Americane.

În 1776, la vârsta de 30 de ani, Kosciuszko a plecat în America, a intrat în serviciul lui George Washington și a fost numit colonel de geniu. La sfârșitul războiului, în 1783, era general de brigadă. La întoarcerea sa în Polonia în anul următor, s-a retras la țară, dar a răspuns chemării la arme când Polonia a fost împărțită a doua oară. Lupta dusă de Kosciuszko împotriva Prusiei și Rusiei era o luptă inegală. După câteva succese inițiale, a fost înfrânt și capturat de ruși în octombrie 1794. În anul următor, la a treia împărțire între Rusia, Prusia și Austria, Polonia a dispărut de pe hartă.

Erou a două revoluții, Kosciuszko a fost eliberat de ruși în 1796 și a plecat în Statele Unite, unde Congresul recunoscător l-a recompensat pentru serviciile sale din timpul Războiului cu o sumă de bani și o bucată de pământ în Ohio. Însă în 1798, Kosciuszko s-a întors în Europa să își continue eforturile ferme dar zadarnice de a obține independența Poloniei. A murit în exil în Elveția în 1817.


Read More

Solomon Marcus: Cele 10 nevoi umane

Posted by on 2 Apr, 2017 in Cioburi | 0 comments

Academicianul Solomon Marcus, matematician, profesor şi autor de succes, a fost una dintre cele mai marcante personalităţi ale intelectualităţii româneşti.
Solomon Marcus este autorul unor numeroase studii interdisciplinare ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în științele naturale și sociale etc.
A publicat peste 50 de volume în România şi aproximativ 400 de articole în reviste științifice şi de specialitate. Cărțile sale au fost traduse în multe țări ale lumii şi opera sa a fost citată de peste 1.000 de autori.
Solomon Marcus a realizat un extraordinar material, dintr-o perspectivă unică, ce îi poartă amprenta personalităţii strălucite, pe care vi-l prezint în cele ce urmează:

FOTO: enciclopedia.asm.md

„Cele 10 nevoi umane” – de Solomon Marcus

Avem cele zece porunci. In complementaritate cu ele, propun zece nevoi umane. Ele isi au radacinile in copilarie. Ar fi trebuit sa faca obiectul educatiei si invatarii, la toate varstele. Dar nu prea se intampla acest lucru. Poate ne aude cineva; acum, la acest moment al unui nou inceput.

1. Nevoia de a da un sens vietii, la nivel elementar

Macar o data pe zi savureaza faptul ca respiri; ca privesti cerul si pamantul; ca te misti; traieste-le ca mari evenimente. Bucura-te ca ai schimbat un zambet cu un copil care a trecut pe langa tine. Toate acestea sa-ti fie suficiente pentru a simti ca viata are un sens, ca merita sa fie traita, ca este un dar pentru care cei care te-au adus pe lume si te-au crescut au dreptul la iubirea si recunostinta ta.

2. Nevoia de improspatare

Dar respiratia si miscarea sunt cu noi tot timpul. Exista riscul, tentatia ca ele sa devina rutina, sa nu le acordam nicio atentie, cum de fapt se si intampla in general. Rutina nu poate si nu trebuie eliminata total, o mare parte a comportamentului nostru urmeaza reguli precise, tin de civilizatie. Problema este de a reduce rutina la minimul necesar, de a nu deveni sclavul ei, cum se intampla din pacate frecvent.

Asa cum avem grija zilnic sa ne improspatam corpul prin odihna, prin miscare si prin folosirea apei si sapunului, avem nevoie si de o improspatare a mintii, a simturilor, a sufletului nostru. Sa ne trezim in fiecare dimineata capabili de a arunca o privire proaspata asupra lumii, cu dispozitia unui nou inceput, cu o limpezire a simturilor si a gandurilor; intr-un anume sens, sa recapatam, sa recuperam candoarea copilariei.

Read More

Enigma: spargerea codurilor germane

Posted by on 29 Ian, 2017 in Cioburi | 0 comments

Când cuirasatul german Scharnhorst a plecat din Norvegia în decembrie 1943 într-o misiune secretă, soarta lui era deja pecetluită. Peste două zile marina britanică l-a scufundat – făcea parte din primele trei cele mai mari vase ale Germaniei – grație informațiilor precise deținute despre deplasarea lui.

FOTO: wikipedia.org

Multe submarine germane au avut aceeași soartă: 287 numai în 1943, mai multe decât în precedenții trei ani la un loc. Eforturile Germaniei de a distruge linia maritimă de aprovizionare americană vitală pentru aliatul britanic au eșuat în mod lamentabil.

Victoria aliaților în Atlanticul de Nord a fost mai ales triumful serviciilor de spionaj britanice. Încă înainte de război, englezii aflaseră de Enigma, o mașină inventată în 1923 de inginerul german Arthur Scherbius ca să codifice mesaje prin mijloace electromecanice. Deși primiseră două asemenea aparate de la aliații polonezi, britanicii nu au fost în stare să spargă codurile până în primăvara lui 1941, când au capturat un submarin german și au descoperit la bord un aparat Enigma și cartea aferentă de coduri. Germanii nu știau de această captură și erau convinși că posedă cea mai sofisticată și mai sigură mașină de codat existentă în lume.

Descoperirea le dădea britanicilor posibilitatea să decodifice comunicațiile radio germane. După unele estimări, prin faptul că Aliații au știut cu precizie pozițiile submarinelor Germania a pierdut 28000 din cei 39000 de membri ai echipajelor submersibilelor angajate în bătălia pentru Atlanticul de Nord.


Read More

Revoluția ungară si intervenția armatei sovietice

Posted by on 18 Ian, 2017 in Cioburi | 0 comments

Printre revendicările formulate la 22 octombrie 1956 de către studenţii şi profesorii Universității Tehnice de Construcţii din Budapesta s-au evidenţiat mai ales cele de ordin militar, care doar prin simpla lor expunere au reprezentat un act ofensator la adresa Armatei Roşii şi implicit a puterii sovietice, scrie historia.ro.

FOTO: historia.ro

Încă de la începutul manifestului, primul paragraf făcea cunoscută cea mai aprigă dorinţă a mediului universitar: „Pe baza hotărârilor Tratatului de Pace, revendicăm retragerea imediată a trupelor sovietice din Ungaria”[1]. De asemenea, dorinţa de afirmare a independenţei politice era sugerată de prevederea numărul 6: ,,Revendicăm revizuirea şi reorganizarea relaţiilor ungaro-sovietice şi ungaro-iugoslave pe baza egalităţii economice şi politice depline şi a principiului neamestecului în treburile interne’’[2]. În cele din urmă, conform revendicării numărul 14 deducem că respingerea militarismului sovietic a căpătat şi o valenţă simbolică aflată într-o strânsă legătură cu imaginea propriei armate naţionale care avea ca scop primordial asigurarea independenţei şi integrităţii Republicii Populare Ungare. ,,În locul stemei actuale, ce îi este străină poporului ungar, dorim reintroducerea vechii steme – Kossuth. Revendicăm, pentru armata ungară, o uniformă demnă de tradiţiile naţionale’’[3]

Aceste prime trei articole au reprezentat primul semnal pentru autorităţile de la Moscova că evenimentele din ţara socialistă vecină nu trebuie privite ca pe un incident minor, ci, din contră, ca pe un fapt deosebit ce ar fi putut avea o mare putere de transformare într-o criză generalizată la nivelul întregului bloc comunist. Contestarea şi înlăturarea violentă a sistemului de la Ialta, implementat de Stalin în Europa Centrală şi de Sud-Est prin intermediul Armatei Roşii aveau să fie dezideratele supreme ale amplei mişcări de protest declanşată în Budapesta pe 23 octombrie 1956.

Simţind iminenţa unei noi intervenţii sovietice, Nagy Imre, liderul politic aclamat şi chemat de populaţia revoltată pe 24 octombrie pentru a-i fi din acel moment fidelul exponent al năzuinţelor sale, a dat dovadă de un autentic simţ practic, atât de necesar în acele momente de răscruce. Alături de militarii care şi-au dovedit ataşamentul faţă de idealurile revoluţiei, precum generalul Béla Király şi colonelul Pál Maléter – cel din urmă fiind avansat la gradul de general la sfârşitul lunii octombrie –, prim-ministrul a iniţiat şi condus un program care a avut ca rezultat dezvoltarea structurilor militare şi paramilitare care urmau să apere capitala statului maghiar şi totodată ideile şi cuceririle revoluţiei.

În ultima zi a lunii octombrie a fost creată o nouă structură militară de comandă, numită Comitetul Revoluţionar pentru Apărarea Republicii Ungare, care era menită să asigure o exercitare optimă a ordinelor către unităţile armatei (Magyár Honvédség), care şi-a recăpătat denumirea dinaintea instalării regimului comunist. Armatei, instituţia de bază care prin definiţia sa este menită să apere fiinţa statului, i s-a alăturat Garda Națională, unul dintre rezultatele notabile ale procesului revoluționar, pentru a eficientiza eforturile de apărare ale potențialelor represalii sovetice.

Read More