Cultură și Istorie Românească

115 ani de la nașterea lui Petre Țuțea: La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs

Posted by on 7 Oct, 2017 in Cultură și Istorie Românească | 0 comments

Petre Țuțea se naște la 6 octombrie 1902, în satul Botenii de Mușcel, (județul Argeș). Urmează liceul la Câmpulung Muscel, și la Cluj. Tot la Cluj face și Facultatea de Drept, unde își ia titlul de doctor în științe juridice. În perioada studenției devine un comunist convins și scrie la revista „Stânga”. Lucrează la Ministerul Economiei Naționale și este trimis în mai multe călătorii diplomatice: Berlin, Budapesta și Moscova. Intră apoi într-un cerc select de intelectuali: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica și alții, aminteşte activenews.

FOTO: google.ro

„Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de țăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Și toți din generația mea au simțit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte. Eu nu știu dacă vom fi apreciați pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic” – Petre Țuțea

Colaborează la revista „Cuvântul” a lui Nae Ionescu. Influența acestor personalități ale culturii românești îi va marca viața. Țuțea trece de la stânga la dreapta, devenind legionar. În cadrul Guvernului Național-Legionar, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Director în Ministerul Economiei Naționale. Între 1940 și 1944 a fost Șef de secție în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.

După cel de-al Doilea Război Mondial este anchetat cinci ani în stare de arest, fiind condamnat definitiv în 1956. În cei 13 ani de temniță trece prin închisorile Malmaison, Aiud, Jilava și Ocnele Mari. După gratii ține adevărate predici cu paralele între între Platon și Hristos, între păgânism și creștinism.

Petre Țuțea se mută la Domnul la 3 decembrie 1991, dimineața. A plecat dintr-o stare de perfectă luciditate. Se afla într-o rezervă a spitalului „Cristiana”, din București, în timpul unui interviu, cu un grup de reporteri. Avea vârsta de 89 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!”

Read More

B.P. Hasdeu – Sic Cogito sau comunicarea in spirit

Posted by on 28 Mai, 2017 in Cultură și Istorie Românească | 0 comments

”Trecuse șase luni după moartea fiicei mele. Era în Martie: iarna plecase; primăvara nu sosea încă.
Într-o seară umedă și posomorâtă ședeam singur în odaie lângă masa mea de lucru.
Dinainte-mi, ca întotdeauna, era o testea de hârtie și mai multe creioane.
Cum? nu scriu, nu scriu, dar fără ca s-o scriu, mana mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei.
Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, tocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic.

FOTO: hartanumerologica.ro

De-o dată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr.
Vreo cinci secunde cel mult.
Când bratul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem.
Aruncai privirea pe hârtie și citii acolo foarte limpede:

Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu.

Era scris și iscălit cu slova fiicei mele.
Ce să fie?
O va spune aceasta carte”.

Read More

1 aprilie 1941, una dintre cele mai negre zile din istoria poporului român

Posted by on 1 Apr, 2017 in Cultură și Istorie Românească | 0 comments

În urmă cu 76 de ani, pe 1 aprilie 1941, 3.000 de români au fost pur și simplu masacrați la Fântâna Albă, în Bucovina, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, de către soldații sovietici, amintește activenews.

FOTO: epresa.md

Prin legea nr. 68/10 mai 2011, această zi a fost declarată „Zi Națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântana Albă și alte zone, ale deportărilor, foametei și a altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie”.

În iunie 1940, România a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice nordul Bucovinei. Armata Roșie și NKVD-ul au ocupat imediat teritoriul. Sute de mii de români s-au trezit peste noapte pe un pământ ostil, în care, brusc, tot ceea ce amintea de identitatea lor, de origini, de limbă și de religie se transforma în vină. În primăvara anului 1941, câteva mii de români au decis să sfideze trupele sovietice și să treacă în România.

3.000 de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să ajungă în țara natală pe 1 aprilie, chiar de Paști. Cineva împrăștiase zvonul că românii pot trece granița fără probleme, că grănicerii sovietici nu le vor face nimic. Când coloana de români, care purtau steaguri albe, icoane și cruci, a ajuns la doar 3 kilometri de graniță, soldații sovietici, ascunși în pădure, au început să tragă în plin. Au secerat, în scurt timp, mii de vieți. Cei care au scăpat de gloanțe au fost urmăriți de cavalerie și spintecați cu sabia. Apoi, românii au fost aruncați în gropi comune.

Read More

Mircea Eliade – despre prietenie

Posted by on 25 Mar, 2017 in Cultură și Istorie Românească | 0 comments

Și prieteniile își au viața lor. Durează atât timp cât sunt necesare creșterii a două suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povară; nu-ți mai spune nimic și nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârșit. Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.

FOTO: romania-actualitati.ro

O prietenie care durează o viață întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obișnuință și atunci e tristă și neinteresantă. Dar poate să fie și o ”căsătorie spirituală”, un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste granițele omenescului.


Read More

Mircea Eliade, omul de geniu care a marcat cultura lumii

Posted by on 11 Mar, 2017 in Cultură și Istorie Românească | 0 comments

Istoric al religiilor, filosof, prozator și eseist, personalitate marcantă a culturii mondiale, Mircea Eliade s-a născut la 9 martie 1907, în București, ca fiu al lui Gheorghe Ieremia (devenit Eliade prin schimbarea numelui), ofițer, și al Ioanei (născută Stoenescu), amintește România cultural.

FOTO: radioromaniacultural.ro

În copilărie, i s-a interzis sa citească. La începutul secolului trecut, medicina nu avea soluții pentru miopia gravă, iar părinții au fost sfătuiți să-l țină pe micul Mircea departe de oboseala cititului. La școală, a fost corijent tocmai la română și limbi străine iar tatăl său îl obliga să studieze pianul, și îi organiza concerte la care veneau doar rude și prieteni.

Adolescentul miop care și-a trecut cu greu corigentele urma să devină ilustrul profesor de istorie a religiilor din Statele Unite, iubit de hipioți și chiar în ziua de azi la o întrebare adresată pe forumul liceenilor „Care este autorul român preferat?” cei mai multi au răspuns Mircea Eliade. Iată farmecul corigentului ajuns savant, al pianistului fără public, al călătorului exotic care a descoperit tainele Orientului, dar și iubirea pentru fiica unui învățat indian, al singurului om cu care Cioran vorbea românește, al activistului legionar care în timp ce scria articole antisemite lua poziție împotriva persecutării intelectualilor evrei, al idolului pentru generații întregi de elevi și studenți din Chicago.

Eliade se obișnuise în copilărie cu eticheta de elev indisciplinat și mereu corijent. Într-o vară, din senin, el se hotărî să schimbe totul din proprie inițiativă și cu propriile puteri. Dacă toți îl credeau o haimana, el le va dovedi că nu este așa. Le-a pregătit o supriză iar arma lui a fost tocmai tocul cu cerneală.

Compozițiile literare ale tânărului miop au început să îi aducă note maxime la română. Profesorii erau convinși că a copiat dar eseurile erau originale. Au urmat note maxime la limbi străine iar lectura devenise o pasiune pentru adolescentul Mircea Eliade.

România anilor 1920 era deschisă către lume iar Eliade călătorește mult. În Italia îl cunoaște personal pe autorul sau personal Jovanni Papini iar limbile străine i se par ușor de asimilat. Studiază limba bengali în India, la curtea unui rajah bogat, iar iubirea pe care o împărtășește cu fiica profesorului său îi aduce alungarea de la curte și o enormă tristețe. Romanul dedicat tinerei Maitreyi devine un clasic al lui Eliade și face istorie ca succes internațional. În total, opera sa include aproape 100 de volume, ca autor de beletristică, filosofie și eseuri științifice sau istorice.

continuarea aici

Read More