Evgheni Vodolazkin – Laur

„Pentru Arseni a inceput o viata noua, plina de dragoste si de teama. Dragoste pentru Ustina si teama sa nu dispara la fel de neasteptat cum aparuse. Nu stia de ce anume se temea – de uragan, de trasnet, de foc ori de uitatura rea. Poate ca de toate la un loc. Ustina era totuna cu iubirea lui pentru ea. Ustina era iubire, iar iubirea era Ustina. El o purta ca pe o lumanare printr-o padure intunecoasa. Ii era teama ca miile de fapturi lacome ale noptii se vor napusti asupra acestei flacari si o vor stinge cu aripile lor.

Putea sa o contemple pe Ustina ceasuri intregi. Ii lua un brat si, ridicandu-i incet maneca, simtea cu buzele perisorii aurii abia vizibili. Ii punea capul pe genunchii lui si trecea cu varful degetului peste linia parelnica dintre gatul si barbia ei. Ii incerca genele cu limba. Ii dadea jos cu grija de pe cap basmaua si ii rasfira parul. I-l impletea intr-o coada. Il rasfira din nou si trecea incetisor pieptenele prin el. Isi imagina ca parul era un lac, iar pieptenele o barca. Alunecand pe lacul auriu, se vedea in pieptenele acela pe sine. Simtea ca se ineaca, si cel mai mult se temea de salvare.
Pe Ustina nu o arata nimanui. Cand auzea bataie in usa, arunca pe ea cojocul lui Hristofor si o trimitea in odaia cealalta. Se uita repede la lavita, dupa lucruri care puteau sa o tradeze. Dar nu existau asemenea lucruri. In gospodaria lui Hristofor si a lui Arseni nu era de fapt nimic femeiesc. Dupa ce se asigura ca usa s-a inchis bine in urma Ustinei, deschidea usa de la intrare.
Ustina sedea fara sa faca vreun zgomot in odaia de-alaturi, iar Arseni cerceta pacientii. Tratamentele lui devenisera mai scurte, lucru care nu le-a scapat celor care veneau. Arseni nu mai incuraja statul de vorba. Fara sa spuna vorbe de prisos, el cerceta si pipaia carnea bolnava. Asculta concentrat de ce anume se plangeau si le administra remediile. Lua doar cat puteau sa-i dea. Cand toate cuvintele medicale erau deja spuse, se uita in asteptare la oaspete. Legand asta de faptul ca Vraciul era tot mai ocupat, pacientii ii aratau un tot mai mare respect.
De Ustina nu stia nimeni. Pe-afara aproape ca nu se arata, iar de-afara, prin ferestruicile acoperite cu basica de bou, nu se vedea nimic. La drept vorbind, prin ele nu se vedea nimic nici dinauntru. A.sa incat, chiar daca cineva ar fi hotarat sa arunce o privire pe fereastra lui Arseni, n-ar fi aflat mare lucru. Dar nu arunca nimeni nici o privire. „


Recomandare de carte – Evgheni Vodolazkin – Laur – pret redus pe Libris.ro

 

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.