Stephen King – Strainul

“- Salut, Bill!

– Deci el este, spuse Samuels, uitandu-se la Terry. Recunosc ca nu-mi place deloc sa-l vad in echipamentul de joc si cu sapca Dragonilor. O sa fiu mai fericit cand o sa poarte salopeta de puscarias. Ba si mai fericit cand o sa fie intr-o celula aflata la sase metri distanta de locul unde o sa zica „Adio, viata!”.

Ralph nu comenta. Se gandea la Marcy. Cum ramasese ea in parcarea sectiei de politie ca un copil ratacit, frangandu-si mainile si uitandu-se la el ca la un strain. Sau ca la baubau. Numai ca, in cazul acesta, baubaul era chiar sotul ei.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 12003223.jpg

De parca i-ar fi citit gandurile, Samuels spuse:

– Nici nu zici ca-i un monstru, nu-i asa?

– Cei mai sadici asasini au avut dintotdeauna chipuri blajine.

Samuel vari mana in buzunarul sacoului sport si scoase de acolo cateva hartii impaturite. Una era o copie dupa amprentele lui Maitland, luata din dosarul acestuia de la Liceul Flint City. Tuturor profesorilor li se luau amprentele inainte de a li se permite sa intre la clasa. Celelalte doua foi purtau antetul DEPARTAMENTUL DE CRIMINALISTICA. Samuels le flutura in fata lui Ralph.

– Ultimele noutati. Si cele mai bune.

– Din Subaru?

– Da. Tipii de la centru au prelevat cu totul saptezeci de amprente, dintre care cincizeci si sapte ii apartin lui Maitland. Individul de la laborator, care a comparat amprentele, zice ca celelalte sunt mult mai mici si probabil ca sunt ale femeii din Cap City care acum doua saptamani a reclamat furtul masinii. Barbara Nearing, asa o cheama. Amprentele ei sunt mult mai vechi, ceea ce o disculpa de o eventuala complicitate la uciderea lui Peterson.

– Bine, dar oricum trebuie sa comparam si ADN-urile. Si el a refuzat sa ne dea mostre de saliva.

Spre deosebire de amprente, prelevarea salivei de pe interiorul obrazului era considerata o procedura agresiva in acest stat.

– Stii foarte bine ca n-avem nevoie de saliva lui. Riggins si tipii de la centru o sa-i ia aparatul de ras, periuta de dinti si toate firele de par de pe perna.

– Nu-i suficient daca nu le comparam si cu mostrele luate aici.

Samuels se uita la el, cu capul usor inclinat intr-o parte. Acum nu mai semana cu Alfalfa din Micutii Smecheri, ci cu un rozator extrem de inteligent. Sau poate cu o cioara care a pus ochii pe un obiect stralucitor.

– Nu-mi spune ca ai indoieli. Te rog, spune-mi ca nu ai. Mai cu seama ca de dimineata si tu abia asteptai sa pui mana pe el.

In momentele alea ma gandeam doar la Derek, isi zise Ralph. Dar asta a fost inainte ca Terry sa se uite in ochii mei de parca ar fi avut tot dreptul din lume. Si inainte sa-mi spuna ca sunt un ticalos si cand ar fi trebuit sa-i ripostez, dar nu mi-a venit s-o fac.

– N-am nicio indoiala. Numai ca evenimentele se precipita si nu sunt obisnuit cu asta. Sunt obisnuit sa-mi construiesc cazurile cu pas. Nici macar n-am avut mandat de arestare azi.

– Daca ai vedea un pusti care vinde droguri din rucsac in piata centrala a orasului, ai mai zice ca-ti trebuie mandat?

– Sigur ca nu, dar asta-i o alta situatie.

– Nu prea, nu tocmai. Dar intamplarea face sa avem mandat. A fost emis de domnul judecator Carter inainte de momentul arestarii. Probabil ca se afla acum in faxul tau. Deci… ce zici? Intram si discutam chestiunea?

Parca niciodata nu-i stralucisera ochii atat de tare lui Samuels.

– Nu cred ca va sta de vorba cu noi.

– Nu, probabil ca nu.

Samuels zambi si in zambetul acela Ralph il descoperi pe omul care obtinuse condamnarea la moarte pentru doi asasini.”


Recomandare de carte – Stephen King – Strainul – pret redus pe Libris.ro

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.