Tobias Wolff – Viata acestui baiat

„Ne-am petrecut Ziua Recunostintei la Chinook cu Dwight si copiii lui. Cu cateva seri inainte, ninsese. In vale, zapada se topise, dar inca acoperea copacii de pe pantele mai inalte, care aruncau o urma violet cand am ajuns noi. Desi era sfarsitul dupa-amiezii, soarele apusese deja in spatele muntilor.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 900368.jpg
Copiii lui Dwight au iesit in intampinarea noastra. Cei doi mai mari, un baiat si o fata, ne asteptau la baza scarilor cand o fata cam de-o varsta cu mine a alergat la mama si a prins-o cu bratele de talie. Eram complet dezgustat. Fata era alba la fata si sfrijita , si, in spatele capului, avea o portiune fara par, de dimensiunile unui dolar de argint. A scos un sunet jos si aproape melodios cand a apucat-o pe mama, care, in loc s-o dea la o parte, a ras si a imbratisat-o la randul ei.
— Ea e Pearl, a spus Dwight si a eliberat-o cumva pe mama din stransoarea ei.
Pearl a privit spre mine. Nu a zambit, nici eu.
Am mers in casa si i-am cunoscut pe ceilalti doi. Skipper avea un cap alungit, plat in spate si ascutit in fata, cu ochii apropiati si un nas lung si ascutit. Era tuns periuta. Skipper m-a privit cu o lipsa politicoasa de interes si si-a intors atentia catre mama, pe care a salutat-o cu o curtoazie grava, dar desavarsita. Norma a spus doar „Salut!” si mi-a ciufulit parul. Am ridicat privirea spre ea si, pana cand am plecat din Chinook peste doua zile, mi-am dezlipit-o de ea doar in timp ce dormeam si cand cineva se punea intre noi.


Norma avea saptesprezece ani, era coapta si minunata. Avea buze pline si rosii, mereu parca un pic umflate, ca si cum abia s-ar fi trezit din somn, si miscari somnoroase, molatice. Cand se intindea, si o facea des, bluza i se departa un pic intre nasturi si lasa la iveala fasii laptoase din pantece. Avea cea mai alba piele din lume. Par rosu des, pe care si-l dadea somnoroasa de pe frunte. Ochi verzi, cu pete caprui. Folosea apa de levantica si mirosul vag dulce patrundea in caldura pe care o emana. Uneori, pur si simplu in joaca, fara sa se gandeasca, ma lua de umar si ma lovea usor cu soldul sau ma tinea strans.
Daca Norma a observat privirea mea fixa, a socotit-o fireasca. Nu a parut niciodata surprinsa sau stanjenita de ea. Cand ni se intalneau ochii, zambea.
Ne-am dus bagajele inauntru si am facut un tur al casei. Nu era cu adevarat o casa, ci jumatate din baracile unde fusesera incartiruiti prizonierii germani de razboi. Dupa razboi, baracile fusesera transformate intr-un duplex. O familie numita Miller statea intr-o parte, familia lui Dwight in cealalta, in trei dormitoare asezate fata in fata cu bucataria, sufrageria si camera de zi, despartite de un hol ingust. Camerele erau mici si intunecoase. Cu mainile incrucisate pe piept, mama le-a privit si a mimat entuziasmul. Dwight i-a simtit retinerea. A fluturat din maini si a explicat ca planuia sa renoveze. Mama nu s-a putut abtine si a facut si ea cateva sugestii, pe care Dwight le-a pretuit atat de mult, incat le-a adoptat pe toate pe loc.
Dupa cina, mama a iesit cu Dwight sa se intalneasca cu niste prieteni de-ai lui. Le-am ajutat pe Norma si Pearl sa spele vasele, apoi Skipper a scos tabla de Monopoly si am jucat doua runde. Pearl le-a castigat pe amandoua pentru ca si-o dorea foarte mult. Ne privea banuitoare si ne recita regulile in timp ce inghitea din ochi mormanul ei din ce in ce mai mare de actiuni si bani. Dupa ce a castigat, ne-a spus tot ce gresiseram. „


Recomandare de carte – Tobias Wolff – Viata acestui baiat – pret redus pe Libris.ro

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.