Furtună pe Neptun (II)

FOTO: pinterest

Cât o lume, cât un om.

Apoi luă un bâţ şi sfârşi povestirea desenând pe praful galben, ars, fin, aproape imaculat. Un cerc diform în care am dorit să nu încapă gunoaie. Pe toate le măsură cu privirea de parcă dorind a se face bine înţeles, să cunoască fiecare rânduială a celor cuprinse în el.

Şi nu am dorit să întreb nimic din toate cele câte m-au cercetat în rostirea lui de adineauri. Se poate să cunoască bine, ori să înşele cum şi alţii mai devreme au pierdut.

Iar dacă, ..

Comenteaza si tu