Ooo, zei, dar de unde atâta tulburare?!
Ai putea muri cercetând în cunoaştere apoi vei învia aflând pe deplin rătăcirea – un paradox cât un destin de mare. Apoi află sens în cele mai cumplite determinări, ca atunci când coborând spre lume ţi-ai aflat viaţă fără să doreşti păşirea ta aici. O călătorie gratuită la sfârşitul căreia rămâi dator pe vecie.
So fie oare lumea exil, o casă pe vecie ori trecere şi numai atât?