Franz Kafka – Metamorfoza. Integrala prozei antume

Franz Kafka – Metamorfoza. Integrala prozei antume

«Scoateți-i veșmintele, și atunci el lecuiește,

Și dacă nu va lecui, atunci să-l omorâți!

E doar un doftor , e numai un doftor.

Pe urmă sunt dezbrăcat și-i privesc, cu degetele prinse în barbă și cu capul plecat, liniștit, pe oamenii din jur. Mă simt foarte stăpân pe mine și mai presus de toți, și așa și voi rămâne, deși nu-mi ajută la nimic, căci acum ei mă apucă de cap și de picioare și mă cară în pat. Mă întind la perete, pe partea unde e rana. Pe urmă ies cu toții din cameră; se închide ușa; cântecul amuțește; norii trec prin fața lunii; așternutul mă învăluie cald; capetele cailor se leagănă ca niște umbre prin găurile ferestrelor. „Știi tu”, aud cum mi se spune în ureche, „încrederea mea în tine e foarte mică. Ai fost și tu doar așa, aruncat undeva, nu ești pe picioarele tale. În loc să ajuți, nu faci decât să mă înghesui pe patul de moarte.»


Recomandare de carte – Franz Kafka – Metamorfoza. Integrala prozei antume – preţ redus pe Cartepedia

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.