Walter Benjamin – Copilărie berlineză la 1900

O, rumenă Coloană a Victoriei, cu nea de zahăr din copilărie.

În anul 1932, când mă aflam în străinătate, a început să-mi devină limpede că în curând trebuia sa-mi iau rămas bun îndelungat, poate definitiv, de la oraşul în care m-am născut.

Avusesem de mai multe ori prilejul să observ că, pentru viaţa mea lăuntrică, vaccinarea fusese un procedeu vindecător; m-am supus lui şi-n situaţia de-atunci, chemându-mi înadins în minte imaginile care, în exil, trezesc îndeobşte cea mai intensă nostalgie: imaginile copilăriei. Dorul pe care-l simţeam nu trebuia totuşi să pună stăpânire pe mine mai mult decât vaccinul pe un corp sănătos. Am căutat să-i îngrădesc efectul scrutând ireperabila pierdere a trecutului – dar nu pierderea accidentală, biografică, ci aceea necesară, socială.

Walter Benjamin – Copilărie berlineză la 1900

Aşa se explică de ce trăsăturile biografice, care prind contur mai degrabă în continuitatea experienţei decât în adâncimea ei, se retrag cu totul din orizontul acestor încercări. Şi, odată cu ele, fizionomiile – ale familiei, ca şi ale companionilor mei. În locul lor, m-am străduit să-mi însuşesc imaginile în care se precipită experienţa marelui oraş pentru un copil din clasa burgheză.

E posibil, cred, că unor astfel de imagini să le revină un destin al lor. Pe ele nu le-aşteaptă încă forme gata plăsmuite, precum cele ce răspund de multe secole – supunându-se unui sentiment al naturii – amintirilor unei copilării petrecute la ţară. În schimb, imaginile copilăriei mele citadine au poate darul să prefigureze înăuntrul lor experienţe istorice uluitoare. Sper ca aceste imagini să poată măcar sugera cât de mult i-a lipsit mai târziu celui despre care e vorba aici octrotirea dăruită copilăriei sale.


Recomandare de carte – Walter Benjamin – Copilărie berlineză la 1900 – preţ redus pe Cartepedia.ro

Comenteaza si tu