Moarte în gheaţa arctică. Expediţia lui Sir John Franklin III-V

Chemarea gheţii

Cu toate că Franklin se apropia de 60 de ani, ambiţiile sale de explorator erau la fel de intense. Şi când s-a ivit ocazia din 1844, a profitat rapid. Din nou era hotărât să sfideze nordul îndepărtat, să îndure frigul, gheaţa şi furtunile arcticului şi să ducă la bun sfârşit misiunea oe care i-o încredinţase Anglia: descoperirea pasajului dintre Oceanul Pacific şi cel Atlantic.

Toată populaţia Angliei era convinsă de succesul ce urma să-l repurteze căşătoria, căci expediţia fusese pregătită cu multă meticulozitate. Vasele cu pânze, Erebus şi Terror fuseseră reconstruite ca vapoare cu elice, primele de acest fel trimise să străbată zona arctică. La bord au fost încărcate provizii pentru trei ani. Echipajul, numărând 129 de oameni, fusese testat în privinţa calificării. În ovaţiile mulţimii londoneze enuziaste, vapoarele au navigat pe Tamisa ajungând pe mare la data de 19 mai 1845; expediţia lui Franklin începuse.

FOTO: descopera.org

Un prim mesaj sosit de la Sir John a menţinut euforia naţională: „Suntem siguri de succes. Urmatoarea oprire va fi în China la hong Kong.” Apoi, o balenieră a zărit vasele Erebus şi Terror navigând spre vest în Golful Baffin, între Groenlanda şi Canada. Dar după ce vapoarele au intrat în strâmtoarea Lancaster, urma lor s-a pierdut.

Trecuseră doi ani fără nici un mesaj din partea expediţiei dar, având în vedere posibilităţile limitate de comunicare din acea vreme, tăcerea nu a fost luată drept semn rău. În primăvara lui 1848 însă, după a treia iarnă, în Marea Britanie se punea tot mai des întrebarea: „Unde oare se află Sir John Franklin?”


Bibliografie: Mari enigme ale trecutului / Wie geschah es wirklich? – Reader’s Digest

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.