Domnia terorii în timpul Revoluţiei Franceze

Înlăturarea lui Liu Shaoqui la începutul Marii Revoluţii Culturale Proletare şi moartea suspectă a lui Lin Biao în 1971 nu au constituit evenimente unice în scurta, dar agitata istorie a Repupblii Populare Chineze. Şi nici nu sunt astfel de episoade caracteristice doar Chinei revoluţionare. Într-adevăr, evenimente similare au avut loc în urmă cu aproape 200 de ani, după Revoluţia Franceză.

La doi ani după ce asaltul asupra faimoasei închisori pariziene Bastilia a declanşat Revoluţia, regele Ludovic al XVI-lea a fost prins pe când încerca să părăsescă Franţa. Anul următor, la 21 septembrie 1792, Franţa a fost declarată republică, iar regele a fost executat în 1793. Curând după aceea cei nouă membri formau Comitetul Salvării Publice al republicii au început să administreze puterea într-un stil aproape dictatorial.

FOTO: google.com

Competiţia pentru conducerea Comitetului se dădea între Georges Jacques Danton şi Maximilien Robespierre. Cu darul său pentru oratorie, Danton ceruse înfiinţarea unui tribunal revoluţionar care să elimine duşmanii republicii. În perioada Terorii revoluţionare, victimele tribunalului erau rapid decapitate de ghilotina amplasată în principala piaţă a Parisului. În aprilie 1794 Robespierre a reuşit să îl aresteze pe Danton, să îl judece, să-l condamne şi să-l execute.

Robespierre i-a supravieţuit fostului său rival mai puţin de patru luni. La sfârşitul lui iulie, el împreună cu vreo sută din adepţii săi au fost executaţi. Cum majoritatea liderilor revoluţionari erau acum morţi, poporul a cerut încetarea violenţelor. Ghilotina a fost demontată, iar piaţa unde avuseseră loc execuţiile a fost rebotezată Place de la Concorde.


Bibliografie: Mari enigme ale trecutului / Wie geschah es wirklich? – Reader’s Digest

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.