Dispariţia comorilor de război naziste – II

Doctorului Frank i-a fost suficientă o singură privire aruncată grămezilor de moloz şi focurilor care ardeau înăbuşit. Imediat a decis transferul înalţilor funcţionari ai băncii în alte oraşe, de unde urmau să conducă instituţia şi a ordonat ca rezervele în aur şi bani să fie transferate într-o uriaşă mină de potasiu aflată la 320 km sud-vest de capitală.

FOTO: pinterest.com

Izolata mină Kaiserdoa, la 50 km distanţă de cel mai apropiat oraş, oferea un adăpost la o adâncime de 800 de metri sub pământ. Exista cinci intrări separate care duceau la o reţea de galerii subterane însumând 50 km. Transferul secret al grosului reyervelor naziste, circa 100 de tone de aur şi 1000 de saci cu bancnote, a necesitat 13 vagoane de tren.

În mai puţin de şapte săptămâni însă, Armata a III-a a Statelor Unite, sub conducerea generalului George S. Patton înainta spre zona respectivă. De necrezut, dar din cauza vacanţei de Paşti nu s-au putut găsi destule trenuri pentru ca aurul să fie salvat; totuşi reprezentanţii Reichsbank au reuşit să pună la adăpost 450 de saci plini cu bancnote. La 4 aprilie au sosit americanii. Două zile mai târziu, doi ofiţeri ai poliţiei militare au întâlnit pe un drum de ţară, două refugiate franţuzoaice şi, aplicând ordinul de restricţionare a deplasărilor civililor, le-au dus înapoi sub escortă în oraşul Merkers.

Trecând pe lângă Kaisedora, una dintre femei a spus: „Asta este mina unde sunt ţinute lingourile de aur”.

La 7 aprilie, ofiţerii americani au coborât cu liftul la o adâncime de 640 de metri, într-o grotă tăiată în stânca de sare, unde au găsit un miliar de mărci germane în cei 550 de saci lăsaţi în urmă. După ce au dinamitat uşa de oţel a Camerei 8, au găsit peste 7000 de saci numerotaţi, într-o încăpere de 45 de metri lungime pe 23 de metri lăţime şi 3,5 metri înălţime. Depozitul conţinea 8527 de lingouri de aur, monede de aur din Franţa, Elveţia şi Statele Unite şi încă şi mai multe teancuri de bancnote. Bare de aur şi argint, aplatizate pentru a fi mai uşor de depozitat, erau împachetate în lăzi şi cufere. Erau şi geamantane, pline cu diamante, perle şi alte pietre preţioase furate de la victimele lagărelor de exetrminare, precum şi saci plini cu lucrări dentare din aur. Împreună cu alte sume în valută, mai puţin însemnate, provenind din Marea Britanie, Norvegia, Turcia, Spania, Portugalia, întreaga captură se dovedea a fi unul dintre cele mai bogate tezaure din lume la acea vreme. El reprezenta un procent uimitor de 93,17% din întreaga rezervă financiară a Germaniei la momentul când războiul se apropia de sfârşit.

Dar aceasta nu era tot. În alte galerii care se întreţeseau prin stânca de sare, s-au mai descoperit 400 de tone de obiecte de artă, inclusiv picturi din cele 15 muzee germane şi cărţi valoroase din colecţia Goethe de la Weimar. Sub o supraveghere severă, comorile găsite în salină au fost închise în 11750 de containere şi încărcate în 32 de camioane a câte 10 tone fiecare, pentru a fi transportate la Frankfurt, unde au fost depozitate în subsolurile filialei Reichsbank.

În pofida zvonurilor insistente despre dispariţia unuia dintre camioanele convoiului, nu s-a pierdut nimic din aur sau operele de artă pe durata transportului.


Bibliografie: Mari enigme ale trecutului / Wie geschah es wirklich? – Reader’s Digest

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.