Ceea ce fac hotărăște în bună măsură cum sunt

FOTO: pinterest

Este bine cunoscut faptul că oxitocina este produsă în principal de hipotalamus, acționând uneori ca un hormon, alteori ca un neurotransmițător, și având efecte în mai multe regiuni ale creierului. Cercetările au arătat că ea însoțește disponibilitatea persoanei de a forma legături sociale durabile, empatia şi altruismul, motiv pentru care oxitocina este supranumită „hormonul conectivităţii sociale sau al dragostei”. Îmbrățișarea maternă sau fraternă, exprimarea compasiunii, comunicarea sinceră sau întrajutorarea semenilor determină o creștere semnificativă a nivelului de oxitocină.

Această legătură cauzală a fost evidențiată recent într‑un mod inedit. Persoanelor dintr‑un grup li s‑a administrat oxitocină, pentru a vedea efectele ce decurg de aici. În felul acesta s‑a urmărit o evidențiere mai clară a legăturii dintre oxitocină și dis­po­zițiile și comportamentele men­ționate. Cercetările au arătat că persoanele cărora li s‑a administrat oxitocină au raportat dispoziţii mai apropiate cu cele întâlnite în practica vieţii spirituale, atât la scurt timp după inter­venție, cât și o săptămână mai târziu.

Ei au afirmat că latura spirituală a vieții reprezintă un aspect important, că e de dorit ca viața să aibă un sens. De asemenea, au considerat drept importante legăturile cu ceilalți oameni, formulând mai des atât ideea că viaţa întreagă este interconectată, cât și faptul că există un plan mai înalt de conștiință sau de spiritualitate care leagă toți oamenii. În raport cu alte persoane dintr‑un grup de control, cei obișnuiți să practice viața spirituală care au primit oxitocină au raportat mai des dispoziţii contemplative, stări asemănătoare seninătății și recunoștinței. Cercetătorii au mai observat și că oxitocina nu i‑a afectat în mod egal pe toți cei din grup1. Efectele oxitocinei administrate au fost mai mari în rândul persoanelor care prezentau o expresie mai pronunţată a genei CD38 (gena care reglează eliberarea de oxitocină din neuronii hipotalamici ai creierului).

Numeroase studii arată că experiența compasiunii, a generozității sau a iertării, precum și practicile specifice vieții spirituale au efecte benefice asupra sănătății, prin reglarea mecanismelor inflamatorii, prin creşterea tonusului vagal, cu alte cuvinte, printr‑o creştere generală a calităţii vieţii.


Lumina de duminică – Diac. lect. dr. Sorin Mihalache

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.