Agnes Martin Lugand – Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea

„Noi socotim că va fi depaşit după un anumit timp şi considerăm că ar fi inoportun şi chiar dăunător să-l perturbăm.”
(Sigmund Freud, despre doliu, „Doliu şi Melancolie”, în Metapsihologie).

Agnes Martin Lugand – Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea

— Mami, te rog!
Clara, am spus nu.
— Hai, Diane. Las-o să vină cu mine.
— Colin, nu încerca să mă păcăleşti. Dacă vine Clara cu tine, o să întârziaţi şi o să plecăm în vacanţă cu trei zile mai tarziu.
— Vino cu noi să ne supraveghezi!
— În niciun caz. Ai văzut câte mai sunt de făcut?
— Un motiv în plus să vină şi Clara cu mine, tu îţi vei vedea liniştită de treabă.
— Mami!
— Foarte bine, fie. Ştergeţi-o! Hai! Nu vreau să vă mai văd.
Au plecat şuşotind pe scară.
Am aflat că încpă făceau pe bufonii în maşină în momentul în care camionul i-a lovit. Mi-am spus că au murit râzând. Mi-am spus că aş fi vrut să fiu cu ei.
Şi după un an, îmi repetam în fiecare zi că aş fi preferat să mor cu ei. Dar inima mea se încăpăţâna să bată. Şi mă ţinea în viaţă. Spre marea mea nenorocire.

Întinsă pe canapea, fixam cu privirea rotocoalele de fum de ţigară, când uşa de la intrare s-a deschis. Felix nu mai aşteptă să-l poftesc ca să vină la mine. Işi făcea aparţia pur şi simplu, fără să anunţe sau cam aşa ceva. Venea zilnic. Ce fusese în mintea mea de-i lăsasem o dublură a cheii?


Recomandare de carte – Agnes Martin Lugand – Oamenii Fericiţi citesc şi beau cafea – preţ redus pe Elefant.ro

Comenteaza si tu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.