115 ani de la nașterea lui Petre Țuțea: La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs

Petre Țuțea se naște la 6 octombrie 1902, în satul Botenii de Mușcel, (județul Argeș). Urmează liceul la Câmpulung Muscel, și la Cluj. Tot la Cluj face și Facultatea de Drept, unde își ia titlul de doctor în științe juridice. În perioada studenției devine un comunist convins și scrie la revista „Stânga”. Lucrează la Ministerul Economiei Naționale și este trimis în mai multe călătorii diplomatice: Berlin, Budapesta și Moscova. Intră apoi într-un cerc select de intelectuali: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica și alții, aminteşte activenews.

FOTO: google.ro

„Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de țăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Și toți din generația mea au simțit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte. Eu nu știu dacă vom fi apreciați pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic” – Petre Țuțea

Colaborează la revista „Cuvântul” a lui Nae Ionescu. Influența acestor personalități ale culturii românești îi va marca viața. Țuțea trece de la stânga la dreapta, devenind legionar. În cadrul Guvernului Național-Legionar, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Director în Ministerul Economiei Naționale. Între 1940 și 1944 a fost Șef de secție în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.

După cel de-al Doilea Război Mondial este anchetat cinci ani în stare de arest, fiind condamnat definitiv în 1956. În cei 13 ani de temniță trece prin închisorile Malmaison, Aiud, Jilava și Ocnele Mari. După gratii ține adevărate predici cu paralele între între Platon și Hristos, între păgânism și creștinism.

Petre Țuțea se mută la Domnul la 3 decembrie 1991, dimineața. A plecat dintr-o stare de perfectă luciditate. Se afla într-o rezervă a spitalului „Cristiana”, din București, în timpul unui interviu, cu un grup de reporteri. Avea vârsta de 89 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!”

Comenteaza si tu