În loc de încheiere

– Dar gustă şi din asta. Precis că o să-ţi placă, apoi, dacă nu vrei, nici nu o să îţi mai fac.

Apoi zâmbi înţelegător, clătinând din cap, şi din nou ochii îi căzu sub pleopele grele de somn şi vremea multă trecută peste ei. Era multă neputinţă în trupul acela slăbit şi schimonosit de durerea oaselor ce nu îl mai lăsa de aproape doi ani.

FOTO: pinterest

Ştiam că e cu neputinţă să croiască iară înţelesuri mari din cuvinte puţine. Era trecută vreme aceea din livada cu meri ce până anul trecut îmi părea cea mai înaltă şcoală pe care nici profesorii nu au putut-o urma vreodată.

Cunoşteam bine meleagurile acelea, ştiam prea bine uliţele neumblate de nimeni pe care numai el mi le-a făcut cunoscute, să-mi rămână cadou la timpul cel mai bun.

Şi cum vremea era trecută spre seară, peste dealurile rămase pitice sub apusul roşu, se înălţa definitiv înţelesul de acum mărginit de ultimele ore de vară.

E sens în toată urmarea din seara aceea; prima zi de septembrie. Şi am vorbit mai puţin ca niciodată, nici măcar de noapte bună nu ne-am despărţit. Pesemne că toamna l-a mai aşteptat o dată.

Comenteaza si tu