Mozart către tatăl său: francmasoneria m-a ajutat să depășesc teama de moarte

În decembrie 1784 Mozart a fost primit într-o mică lojă masonică vieneză cunoscută sub numele de Binefacerea, care mai târziu a fuzionat cu principala lojă din capitala austriacă, Noua Speranță Încoronată.

FOTO: youtube.com

Avându-și originea în ghilda medievală a pietrarilor și constructorilor de catedrale, francmasoneria s-a deschis și către alte profesii la începutul secolului al XVIII-lea și s-a răspândit rapid din Anglia pe tot cuprinsul Europei.

În vremea lui Mozart, a fi primit în rândurile organizației intelectuale exclusiviste reprezenta o recunoaștere a succesului și o onoare mult râvnită.

Tânărul compozitor participa cu entuziasm la ritualurile masonice și a compus muzică pentru ceremoniile secrete.

Într-o scrisoare trimisă în 1787 tatălui său, mărturisea că societatea îl ajutase să-și depășească teama de moarte.

Dar francmasoneria a fost atacată inițial de Biserica romano-catolică, iar ulterior de o serie de conducători autocrați precum împăratul Iosif al II-lea, care privea cu îngrijorare creșterea puterii acesteia și i-a cerut poliției austriece să-i supravegheze atent activitățile. Ultima operă scrisă de Mozart, Flautul fermecat, se dorea un omagiu, dar și o pledoarie pentru organizația amenințată.

În Statele Unite, francmasoneria se bucura de o răspândire la fel de mare și-i număra printre primii săi membri pe George Washington și Benjamin Franklin. Misterioasa dispariție în 1826 a lui William Morgan, cetățean al statului New York, care divulgase secrete legate de loja căreia îi aparținea, a dus la o investigație care a revelat că mulți înalți funcționari erau francmasoni. Ca reacție, din rândurile unui partid politic antimasonic au fost aleși unul sau doi guvernatori și au fost nominalizați candidați în cursa pentru alegerile prezidențiale din 1832 și 1836.


Bibliografie: Mari enigme ale trecutului / Wie geschah es wirklich?

Comenteaza si tu