Scrisoare din Aiud

Scrisoare din Aiud
Iţi scriu o carte mamã din Aiud,
din temnița cu lacrimi și zãbrele,
cu ziduri reci, de unde nu s’aud
cum mor în lanțuri visurile mele.

Trec zilele de plumb mai greu ca anii,
se scurge viata’n silnicã povarã;
în suflet mi se scuturã castanii
și plâng un vis pierdut de primãvarã.



Flãcãul tãu voinic, cu piept de-aramã
ce haiducea adesea pe poteci,
azi nu mai e decât o umbrã, mamã,
în temnița cu zidurile reci.

Cu trupul rãstignit pe gratii, sânger
când luna s’a oprit în vârf de brad
ca o fãclie-aprinsã de un înger
când moare’n temniţã un camarad.

Iţi scriu o carte, poate cea din urmã
când dansul Salomeei e în toi,
cãci pânã’n zori o viaţã iar se curmã,
cã zi și noapte moartea-i printre noi.
                                               Scrisoare din Aiud - Simion Leftfer

Comenteaza si tu