Raoul Wallenberg – eroul Holocaustului din Ungaria

Până în iulie 1944, când Raoul Wallenberg a ajuns la Budapesta, Adolf Eichmann reușise să deporteze deja în lagărele de concentrare aproape jumătate de milion de evrei unguri. Cu toate acestea, mai mult de 200000 de evrei, majoritatea aflați în capitală, supraviețuiseră planului de exterminare.

FOTO: ebihoreanul.ro

Pentru a salva cât mai mulți cu putință, Wallenberg a emis ”permise de protecție”, conform cărora posesorul era repatriat Suediei și se afla sub protecția Legației Regale Suedeze de la Budapesta. La început permisele erau eliberate doar celor ce aveau familie sau legături de afaceri în Suedia; mai târziu Wallenberg nu a mai luat în calcul aceste condiții. De cel puțin două ori s-a îmbarcat în trenurile ce se îndreptau către lagărele de exterminare, cerând aceste permise și eliberând sute de oameni.

Dar activitățile lui Wallenberg nu s-au limitat la distribuirea permiselor. Cu timpul a pus bazele unei organizații formate din 335 de persoane și 40 de medici, ce alcătuiau personalul a două spitale, cantine, grădinițe și, mai ales, a 32 de așezăminte aflate sub protecție suedeză. Când partidul pro-nazist Crucea cu Săgeți a atacat unul dintre aceste adăposturi, suedezul plin de inițiativă i-a îmbrăcat pe refugiații cu trăsăturile cele mai ”ariene” în uniforme germane, postându-i în fața clădirilor. Până la începutul lui decembrie, 13000 de evrei se aflau sub protecția sa.

Când forța lor militară a început să slăbească, Wallenberg i-a anunțat pe germani și pe aliații lor unguri că orice viitoare persecuție a evreilor ar conduce la condamnarea agresorilor ca criminali de război. El, în schimb, nu putea fi amenințat: Viața mea este una singură, dar aici se pune problema de salvat multe vieți”. La sfârșitul războiului rămăseseră 120000 de evrei unguri, dintre care cu siguranță 15000 sau 20000 fuseseră salvați personal de Wallenberg.


Bibliografie: Mari enigme ale trecutului / Wie geschah es wirklich?

Comenteaza si tu