Mircea Eliade – I-a mâncat capul politica, 1951 (fragment)

Pentru noi, cei care alcătuiam ”generația tânără”, între anii 1925-1935, ”politica” echivala cu o trădare a spiritului. A spune despre cineva că ”face politică” era tot una cu a spune că nu e bun de nimic, că nu-i de-al ”nostru”, că, în ultimă instanță, e o nulitate. Pentru noi ”politica” și ”partidele politice” reprezentau periferia vieții – a oricărei vieți: morale, culturale, civile. Dascălii și maeștri noștri spirituali – Nicolae Iorga, Pârvan, Rădulescu-Motru, Nae Ionescu – ne-au transmis, fiecare în felul său, sacra oroare de politicianism. (…) Ni se părea că a face parte dintr-un partid, sau a colabora la succesul unei campanii electorale era primul pas către ratare…
Acesta a fost, poate, cel mai mare păcat al generației noastre: am lăsat locul liber nepricepuților, oportuniștilor, mediocrilor.

FOTO: opiniateleormanului.ro

Comenteaza si tu