Povestea Regimentului 11 Siret, armata de elită care a fost victima unor cruzimi cumplite în războiul româno-maghiar

Conflictul armat dintre România şi Ungaria, petrecut în anul 1919, imediat după Marea Unire, este încă o filă „gri” din istoria neamului. Ţinută decenii de-a rândul departe de istoria oficială, povestea scoate la iveală numeroase drame. Erou al Primului Război Mondial, Regimentul 11 Siret a avut parte, în amintitul conflict, de furia extremiştilor maghiari.

646x404

FOTO: adevărul.ro

Undeva în partea dinspre Dunăre a oraşului Galaţi, în cartierul de blocuri Ţiglina 1, se află o stradă în formă de semicerc, care pare să copieze dispunerea radială a vechilor străzi din oraşul de altădată, dispărut sub povara bombardamentelor catastrofale din Al Doilea Război Mondial. Chiar dacă trece doar printre blocuri gri, construite în anii ’60 (când se punea şi piatra de temelie a combinatului siderurgic) strada are un farmec aparte, căci este mărginită de tei şi castani uriaşi, care o separă, ca o imensă cortină verde, de clădirile anoste din beton. Şi locurile care o mărginesc te atrag cumva, căci artera începe cu frumosul complex Ţiglina (câştigător acum câţiva ani al premiului naţional pentru arhitectură), continuă cu orăşelul copiilor (tocmai refăcut), trece razant pe lângă splendida Grădina Botanică, ajunge în (cândva) mirabila zonă „Francezi” şi îşi încheie parcursul pe un promotoriu dinspre Dunăre care-ţi deschide o splendidă vedere către fluviu şi către munţii Măcinului. Însă nu pentru a vă vorbi despre frumuseţea unei străzi a Galaţiului am pornit demersul de faţă. Scopul este acela de a vă spunem povestea unei excepţionale unităţi de elită a armatei române – Regimentul 11 Siret – care dă numele străzii şi care a fost parte a celor mai importante campanii militare româneşti desfăşurate în epoca modernă.

Cu batista pe ţambalul istoriei

Chiar dacă Regimentul 11 Siret n-a prins Războiul de Independenţă din 1877 – pentru simplu motiv că încă nu se „născuse” – de atunci încoace a fost în prima linie a tuturor marilor conflicte armate la care România a fost parte. Interesantă este şi „memoria selectivă” a istoriei în ceea ce-l priveşte. Dacă despre participarea ostaşilor regimentului la Primul şi Al Doilea Război Mondial s-au scris sute de mii de pagini (mai ales sub formă de memorialistică), despre două mari conflicte majore – numim aici războiul româno-bulgar din 1913 şi cel româno-maghiar din 1919 – s-a pus batista pe ţambal decenii de-a rândul, în spiritul deja ştiut al „omertei” din blocul socialist. „Ideologii comunişti au considerat că ar fi o mare eroare de imagine să se scrie în cărţile de istorie despre luptele dintre români şi „tovarăşii” bulgari şi maghiari, mai ales că la mijloc erau pretenţii teritoriale care şi în vremurile noastre încă mai agită spiritele. Aşa că s-a aruncat gunoiul sub preş, în speranţa că nu va îndrăzni nimeni să-l caute acolo”, este de părere profesorul de istorie Alexandru Tudor.

Cazarma unităţii militare se afla, până acum vreo opt decenii, chiar la strada căreia i-a dat nume, locul fiind identificat în prezent doar cu un momument simplu, din piatră, amplasat în apropiere de fostul notariat de stat (vizavi de parcul Viva). Cumva interesant este că monumentul – ridicat dintr-o colectă publică pe la 1915 – este pentru a marca războiul româno-bulgar din 1913, probabil cel mai ciudat conflict militar în care a fost implicată ţara noastră, dat fiind că am parcurs jumătate din teritoriul Bulgariei şi am fost la un pas să ocupăm Sofia fără să tragem vreun foc de arma. Pe perioada ostilităţilor au murit, totuşi, vreo 2.000 de soldaţi, însă niciunul ucis de inamic, ci de boala infecţioasă numită holeră.

Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz

În cursul Primului Război Mondial, Regimentul 11 Siret a făcut parte din Armata a III-a română, care a pătruns în Transilvania, în 27/28 august 1916, pe valea Buzăului, ocupând timp de câteva zile teritorii importante, până aproape de Agnita. Până pe 25 septembrie purtase deja câteva bătălii importante, în decursul cărora a pierdut peste 2.000 de ostaşi, după care a primit ordin să se retragă spre Buzău şi Râmnicu Sărat. Urmează câteva săptămâni de lupte defensive crâncene cu trupele germane şi austro-ungare, răstimp în care regimentul ajunge la celebra linie Galaţi-Nămoloasa-Tecuci, pe care avea să o apere cu succes până la sfârşitul războiului. Între timp, Regimentul 11 Siret pierduse peste 8.000 de ostaşi, însă întărit cu noi trupe (inclusiv cu ardeleni) a participat şi la marea ofensivă din vara lui 1917, de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, unde se remarcă, steagul unităţii fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”.

Continuarea aici


Sursa: Costel Cranganadevărul.ro

One Comment

  1. Ouaw, la logorrhée !!Une vraie « patate chaude » … ou une &lr&;ouqnbsp;pomme &aaquo; au four ?Bien mitonné tout ça … miam ! Merci Martin

Comenteaza si tu