Spionaj tehnologic sau contribuție rusească? Suhoi T50 și tehnologia ”stealth”

Avionul de luptă invizibil Suhoi denumit in varianta sa de prototip T-50, este incă o dovadă că actuala Federaţie Rusă mai are capacitatea necesară atât din punct de vedere al resurselor umane cât  şi a celor materiale să dezvolte un avion de luptă încadrat în generaţia  a V- a de evoluţie. 

După ani de criză financiară generată de colapsul URSS, Rusia încearcă să țină pasul cu cercetările în tehnologia militară de vârf. Reânzestrarea armatei ruse cu noi echipamente de luptă constituie o prioritate majoră pentru conducerea de la Moscova în a-și apăra cel puțin interesele regionale pe care Rusia le are. Subfinanțarea rămâne încă o  mare problemă, iar liderii ruşi prioritizează  unele programe militare catalogate strategice.

Ce ştiu specialiştii ruşi despre tehnologia ”stealth”?

Având în vedere embargo-ul tehnologic la care era supusă Uniunea Sovietică, singura modalitate pentru specialiştii ruşi de a obţine informaţii despre tehnologia ”stealth” era spionajul tehnologic. Pe 19 iunie 1986, ataşatul militar al Ambasadei URSS în SUA, Vladimir Izmailov, a fost arestat pentru culegerea de informaţii secrete legate chiar de tehnologia “stealth”. Informaţiile referitoare la tehnologia anti-radar le-a obţinut de la un ofiţer al US Air Force care lucra sub acoperire pentru agenţi AFOSI şi FBI.  Ataşatul rus a afirmat că i-a oferit ofiţerului USAF suma de 41000$ pentru date legate de rachete de croazieră, programe de cercetare în aviaţie, bombardiere strategice „invizibile”, avioane hipersonice de pasageri și vehicule trans-atmosferice. După investigaţii, Izmailov a fost expulzat în URSS.

Kent Bankus un fost membru al Comisiei de apărare din Senatul SUA susţinea că atunci când americanii lansează o tehnologie nouă, ruşii îi urmează şi lansează aceiaşi tehnologie după ce trec aproximativ 10 ani. Pentru sovietici dorinţa de a avea tehnologie „stealth” a fost ca o forţă călăuzitoare încă de la sfârşitul anilor ’70.

Primul proiect rusesc care a experimentatmtehnologia „stealth” a  fost Mig 1.44 cu aripi delta iniţiat de URSS în anii’80 şi apoi dezvoltat şi testat de Rusia.  Mig 1.44 a avut doar un singur zbor în 2000 după care a fost anulat. Nu se ştie cât de eficientă era tehnologia anti-radar pe care o includea având în vedere că a fost testat foarte puţin. 

Un alt prototip creat de Suhoi cu o tehnologie inovativă a fost şi proiectul Suhoi-47 Berkut cu aripi inverse. Acest model a avut mai mult un rol demonstrativ.

Crearea actualului avion invizibil  Sukhoi T-50

Conducerea sovietică a avut ca proiect crearea unui avion de generaţia a V a  care să înlocuiască avioanele Mig-29 şi Su-27, dar criza prin care trecea URSS-ul în acei anii şi ulterior dispariţia sa a făcut ca totul să stagneze.

Pentru a pune în execuţie Proiectul PAK-FA (Complexul aeronavelor de perspectivă a aviaţiei tactice) este aleasă în 2001 compania Suhoi. În crearea primului prototip s-au urmărit 4 caracteristici: super-manevrabilitatea, vizibilitate radar foarte redusă (stealth), zbor de croazieră la viteză supersonică fără utilizarea în regim de postcombustie a turboreactoarelor pentru a economisi combustibil şi  acurateţea înaltă în lovirea ţintelor multiple atât aeriene cât şi terestre.

Actuala denumire de T-50 este una provizorie şi va fi schimbată o dată cu introducerea sa în  dotarea forţelor aeriene ruse. În trecut Su-27 a  fost denumit în faza sa de prototip T-10. Toată documentaţia tehnică necesară demarării proiectului a fost finalizată de compania Suhoi în 2004. Ca loc de testare şi producţie a noilor aeronave invizibile ruseşti este ales oraşul Komsomolsk pe Amur.

Caracteristicile prototipului invizibil Suhoi T-50 care îl ajută să fie invizibil radarelor este fuselajul său plat, materialele compozite din care este fabricat şi vopseaua cu proprietăţii de absorbţie a undelor radarului. Deasemenea ca orice avion invizibil, Suhoi T-50 are muniţia depozitată într-un compartiment interior al avionului, având termoreactoarele  protejate împotriva detecţiei radar.

Primul zbor al lui Suhoi T-50 menit în ai testa forma aerodinamică a fost realizat în  29 ianuarie 2010.  Avionul este creat pentru a putea opera chiar şi de pe piste scurte sau prost amenajate pentru a susţine îndeaproape expediţii militare. Deasemenea are toate caracteristicile pentru a putea fi operat şi de pe portavion.

4cdb871ee640a

FOTO: rianovosti

Având în vedere că este al doilea avion de luptă invizibil apărut recent, Suhoi T-50 a început să fie comparat de specialişti cu F-22 Raptor. Este încă dificil să le compari având în vedere că Suhoi T-50 nu are încă toate echipamentele de avionică montate. Luând în considerare parametrii săi de performanţă în zbor, Suhoi T-50 va ajunge în forma sa finală, înainte de a intra în dotarea aviaţiei ruse, să aibă o prestaţie egală cu a competitorului său F-22 Raptor.

Un dezavantaj ar fi că fuselaj părţii inferioare a lui Suhoi T-50 nu este suficient protejat împotriva undelor emise de radar. Nu se ştie cum vor remedia această problemă constructorii ruşi.

O analiză tactică a lui T-50 ne face să concluzionăm că punctul său forte în relaţie cu F-22 Raptor va fi super-manevrabilitatea, având în vedere că T-50 beneficiază de un vector de tracţiune tridimensional.

Un al doilea avantaj al lui T-50 este autonomia sa de zbor mai mare decât în cazul lui F-22 Raptor.

Un ultim avantaj ar fi şi costurile de producţie pe unitate a lui T-50 mai mici decât ale lui F-22.

Suhoi T-50 este o fuziune de idei elaborate dealungul timpul de către specialiştii ruşi în proiectele care vizau construirea unui avion de generaţia a V – a. Tehnologia ”stealth” a lui T-50 este la fel de performantă ca a oricărui avion invizibil F-22 Raptor, aşa că nu este cazul să fie subestimat.

În ceea ce priveşte design-ul, în afară de coadă,  Suhoi T-50 nu are nici o asemănare cu F-22 Raptor.

În condiţiile unor avioane de luptă cu performanţe egale, până la urma cea care va face diferenţa va fi priceperea pe care o vor demonstra piloţii.

Aşteptări viitoare legate de proiectul de avioane invizibile ruseşti

Chiar dacă există probleme mari de finanţare, programul de producere a avioanele invizibile Suhoi T-50 este o prioritate pentru Rusia, aşa cum este şi programul de lansare a noi submarine.

Având de partea sa ingeniozitatea industriei aviatice ruse, proiectul PAK-FA vrea să introducă în execuţie noi variante ale avionului invizibil T-50. Având în vedere că americanii sunt deja avansaţi în testarea noului lor avion de luptă “stealth” F-35, proiectanţii ruşi vor fi şi ei nevoiţi să îmbunătăţească actualul lor model de avion invizibil. Rămâne de văzut cum va reuşi Rusia să  gestioneze resursele financiare în aşa fel încât să nu îngreuneze excesiv economia cu acest program militar de modernizare. Ar putea risca să repete greşeala URSS atunci când s-a implicat într-o cursă a înarmărilor cu SUA, fără să ţină seama că îşi aruncă economia în criză.


Sursă / Bibliografie
Alexandru Danilov – Historia
Doug Richardson, Stealth Warplanes, Ed. Zenith Press, Londra, 2001, pp 92-98.
http://www.wired.com/dangerroom/2012/11/russia-stealth/
http://www.ausairpower.net/APA-2010-01.html

Comenteaza si tu