Distrugerea libertății în numele libertății. Cuplurile gay și demersul coaliției pentru familie

A existat zilele acestea o mobilizare ce m-a surprins prin lipsă.

Coaliția pentru familie a depus o listă cu trei milioane de semnături și o scrisoare simbolică. Împreună cu acestea și o solicitare de modificare a constituției în sensul afirmării definiției familiei. Formularea propusă pentru articolul 48 alineatul 1 din Constituție este următoarea:

”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”

Deoarece actualul text al Constituției se referă la căsătoria dintre soți, s-a dovedit necesară adoptarea unei definiții mai largi care să cuprindă de această dată și familia.

Mi-a lipsit Remus Cernea. Nu l-am văzut, nu l-am auzit. Doar câțiva, pe ici-colo, niște răsuflări potrivnice lipsite de argumente valoroase care și-au manifestat compasiunea și atașarea față de semeni, îndemnând la recunoașterea unor drepturi a comunităților gay, de parcă cineva le-ar fi confiscat.
Inutilă mobilizare – atâta câtă a fost, pentru niște solicitări închipuite de mințile progresiste ale tinerilor frumoși și liberi ca fiind fundamentale și absolut obligatorii pentru bunul mers al țării. Fiindcă da, cei mulți și gălăgioși nu reprezintă clasa ”matură” a societății ci niște post-revoluționari care și-au dobândit dreptul de vot de curând.

proteste_in_bucuresti_d_28-610x300

FOTO: aktual24

Nu vedem pădurea de copaci  

Că niște cetățeni au cerut un drept mi se pare absolut legitim. Să identifici ce impact va avea acordarea acelui drept mi se pare obligatoriu.
Referindu-mă la demersul coaliției pentru familie, acesta este absolut firesc și demn de toată aprecierea. Există în popor cetățeni care au înțeles o dată cu vecinii mai de la vest că sensul tradițional de manifestare și exprimare este singurul element valabil într-o Europă ce funcționează din inerție.
S-a vorbit puțin pe acestă chestiune și asta probabil și din lipsa unei cantități importante din categoria vizată a celor cu ”nevoi speciale”. Cuplurile gay nu au nici o problemă în ași manifesta dragostea, iubirea și alte accesorii. Nu văd pe cineva agresând fizic un cuplu gay fiindcă e gay. Verbal, desigur, dar e altceva. Când un francez ne numește țigani se numește tot agresiune verbală și culmea că tot din pricina unei minorități umblăm cu obrazul pătat prin Europa și nu numai.
Deci, problema este una artificială. Acești băieți pot trăi liniștiți și fericiți în cuibușorul lor de nebunii fără să deranjeze și fără să fie deranjați.

Și totuși care este problema?

Recunoașterea căsătoriilor dintre cuplurile gay pornește un mecanism foarte precis, perfecționat numai pe experiența de milenii a doi soți de sexuri diferite. Adică ne referim în primul rând la procreere. Trecem de latura estetică și morală, depășim tabloul celor doi tipi care se sărută și se mângâie în parc sub privirile inocente a copilului de șase, șapte ani.
Ca orice individ, într-o societate, pe lângă drepturi ai și obligații. Adică nu poți trăi ca un parazit, nu te poți cocoța pe un scaun ridicat din drepturi luate cu forța unor decizii impuse de la Bruxelles. Cumva ca un boier pe moșie, care după ce a exploatat prin muncă femeile de pe plantație mai vrea să se și culce cu ele. Păi nu! La fel ca toți cei care alcătuiesc societatea din care și acești nefericiți fac parte, au obligația de a o dezvolta, a contribui și a participa la progresul ei prin dăruirea și educarea în același sens a celulei de bază ce o compune și o dezvoltă – copilul – omul.
Sigur că discuția poate fi dezvoltată iar abordarea aceasta va fi apreciată ca fiind subiectivă doar privind la cuplurile ce nu pot avea copii. Punând problema așa trebuie avut în vedere motivul de natură medicală ce împiedică nașterea de copii și nu dreptul unei comunități ce se identifică ființial prin lipsa procreării. Fiindcă nu este aceiași șă dorești și să nu poți cu nu a putea fiindcă nu ai cu ce.
Solicitarea imperativă a Bruxellului de aplicare a unor directive europene în numele libertății și democrației, aduce tot mai mult cu practica unui regim pe care poporul român l-a experiat și culmea, o practică des utilizată era aceea a reeducării. Familia este astfel supusă reeducării, pervertirii rolului și semnificației.

În Europa, nebunii au ajuns la conducerea azilului

În Suedia, țară pe care toți o asociază cu progresul și libertatea de exprimare și manifestare, tinerii frumoși și liberi ai Partidului Liberal al Poporului, au propus – justificând propunerea ca fiind ”un pas înainte”, legalizarea incestului și necrofiliei. Un pas înainte? Mă gândesc deja la următorul!

Solicitarea dreptului la căsătorie a cuplurilor gay deschide o cutie a Pandorei și un tărâm nou de cucerit pentru această comunitate. România va fi apreciată ca un stat ”modern” cu orizonturi largi și foarte largi cum le place numai lor.

Europa se confruntă cu o criză demografică acută. Cazurile de copii ”furați” de către statul norvegian demonstrează eșecul unei societăți ultra moderniste care privind spre viitor a uitat să construiască prezentul. Aceste solicitări și acțiuni de libertinaj săvârșite în numele democrației lovesc brutal în structura și baza societății.

Demersul coaliției pentru familie trebuie apreciat ca un semnal de alarmă, ca o acțiune ce vizează viitorul acestui popor și nu ca pe un afront adus comunității gay. O societate construită prin forța unor decizii legislative nu va aduce niciodată respectul între indivizii pentru care a fost creat acel cadru legislativ. Respectul și toleranța trebuie să fie în realitate principiile ce guvernează relațiile între indivizii ce o alcătuiesc.
descărcare

FOTO: infoalert.ro

Comenteaza si tu