Directorul Institutului „Elie Wiesel” – Alexandru Florian, a fost propagandist al comunismului şi al PCR

Institutul „Elie Wiesel” este o instituţie de stat, plătită din banii publici şi ar trebui, la fel ca în celelalte instituţii de acest fel, să nu aibă în componenţă nomenclaturişti sau propagandişti ai comunismului. Cu toate acestea, în fruntea sa se află Alexandru Florian, care, de la 21 de ani, făcea propagandă comunismului, scrie cotidianul.

În acest fel se explică faptul că în Legea 217/2015, la redactarea căreia Alexandru Florian a avut un rol primordial, aşa cum se spune în argumentul iniţiatorilor, comunismul nu este condamnat, alături de celelalte ideologii criminale, cum este fascismul! Şi asta deşi Parlamentul României a adoptat acum câţiva ani un Raport de condamnare a comunismului şi, deci, trebuia să se regăsească în acest act normativ cu prioritate între ideologiile interzise în spaţiul public, la fel ca şi în cazul propagandei fasciste!

Dar, dacă în Legea 217/2015 ar fi fost condamnat şi comunismul, atunci Alexandru Florian ar fi trebuit să se condamne atât pe el, cât şi pe tatăl său, Radu Florian, profesor de marxism-leninism în perioada 1949-1989! În mod curios, deşi ştie ce tare are în educaţia sa prin faptul că a fost propagandist comunist, Alexandru Florian a acceptat, dintr-un evident oportunism, să promoveze astfel de legi care condamnă ideologii la fel de criminale ca şi comunismul pe care l-a slujit, de care acum are impresia că se poate spăla ca un mecanic care şi-a mânjit mâinile cu vaselină!

Alexandru Florian îşi ascunde cartea despre statul ateu în care-l citează masiv pe Nicolae Ceauşescu

Dacă ne uităm în CV-ul lui Alexandru Florian, aflăm că dumnealui este autorul a trei cărţi:

România şi capcanele tranziţiei, Editura Diogene, Bucureşti, 1999

Cunoaştere şi acţiune socială, Editura politică, Bucureşti, 1987

Procesul integrării sociale, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983

Cu toate acestea, în biblioteci există şi volumul „Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor”, colecţia „Ştiinţa pentru toţi”, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1975, care aparţine aceluiaşi Alexandru Florian, dar care nu se regăseşte în lista publicaţiilor din CV-ul său!

cunoasterea_stiintifica

Autorul avea atunci doar 21 de ani, fiind încă student al tatălui său, şi publicarea acestui mic eseu într-una dintre colecţiile populare din acea vreme a fost un evident privilegiu datorat rolului avut în PCR de tatăl său, dacă nu cumva acesta a avut o mare contribuţie chiar în redactarea ei, având în vedere bibliografia destul de greu de asimilat de un tânăr abia ieşit de pe băncile liceului!

Citind această broşură, am înţeles de ce autorului îi este acum ruşine cu conţinutul său, căci Bibliografia de la sfîrşit consemnează sursele de inspiraţie, între care la loc de cinste figurează 6 volume semnate Nicolae Ceauşescu:

1. „Cuvântare la sesiunea jubiliară a Marii Adunări Naţionale consacrată celei de-a XXX-a aniversare a eliberării României de sub dominaţia fascistă”, Ed. politică, 1974

2. „Cuvântare la plenara comună a Comitetului Central al PCR şi Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale a României”, Ed. politică, 1974

3. „Expunere cu privire la Programul PCR pentru îmbunătăţirea activităţii ideologice, ridicarea nivelului general al cunoaşterii şi educaţia socialistă a maselor, pentru aşezarea relaţiilor din societatea noastră pe baza principiilor eticii şi echităţii socialiste şi comuniste”, Ed. Politică, 1971

4. „Raport la cel de-al XI-lea Congres al PCR”, Ed. politică, 1974

5. „Raport la Conferinţa Naţională a PCR”, Ed. politică, 1972

6. „Programul Partidului Comunist Român”, Ed. politică, 1974.

La loc de cinste se află şi lucrările părinţilor spirituali ai comunismului: K. Marx, Fr. Engels, V.I. Lenin, menţionaţi cu 10 lucrări. Aceasta este, aşadar, baza teoretică a formării personalităţii lui Alexandru Florian (dacă el a scris, cu adevărat, cartea), pe care acum încearcă s-o ascundă de ochii lumii, căci, între timp, a devenit profesor de sociologie şi ştiinţe politice la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative, dar şi la Universitatea „Dimitrie Cantemir”, trecând şi pe la Institutul Social-Democrat (!!!), dar şi la Institutul de Teorie Socială din cadrul Academiei Române! Ştiu oare studenţii de la Universitatea „Dimitrie Cantemir” cine este cu adevărat profesorul lor şi care este fundamentul pregătirii sale didactice? Bănuiesc ei că acela care le predă acum doctrinele politice europene a fost un propagandist de cea mai joasă speţă a comunismului, visând la o societate ateistă, fără Dumnezeu şi fără credinţă, bazată doar pe ideologia comunistă învăţată de la tatăl lui, care a făcut acelaşi lucru timp de 50 de ani?

Dar, cum memoria bibliotecilor reţine şi cărţile de care unii autori se ruşinează peste ani, am intrat în posesia acestei cărţi, Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor, „trecută în rezervă” de către Alexandru Florian, în care aflăm o virulentă susţinere a ateismului ca formă supremă de cunoaştere, teorie care urmează pas cu pas ideologia Partidului Comunist Român, aşa cum a fost redată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu! Alexandru Florian aduce în cartea sa numeroase citate din tovarăşul Nicolae Ceauşescu, aşa cum se vede în facsimilele reproduse mai jos:

1

2

După cum se observă, Alexandru Florian nu este doar un comentator al ideolgiei comuniste, ci consideră PCR ca fiind „partidul nostru”, ceea ce face din el nu numai un simpatizant al politicii comuniste, ci şi un activist înregimentat, cu un serios potenţial de propagandist, care susţine că numai ateismul poate conduce la societatea comunistă, ba, chiar, autorul aspiră la „făurirea unei civilizaţii ateiste”! Dar să urmărim mai departe felul în care tânărul de 21 de ani, Alexandru Florian, urmează teoria tovarăşului Nicolae Ceauşescu:

3

Să vedem acum felul în care Alexandru Florian îşi susţine teoria ateistă ca metodă ce trebuie urmată de „partidul nostru”:

4

Observaţi că autorul scrie „dumnezeu” cu literă mică, pentru că religia este văzută ca un duşman al omului, împotriva căreia trebuie dusă o luptă, căci, în viziunea lui Alexandru Florian, religia este o formă a „puterii politice burgheze”, cum scrie la pagina 83:

5

Farul călăuzitor al lui Alexandru Florian rămîne, totuşi, Nicolae Ceauşescu, de la care-şi însuşeşte şi definiţia unui „adevărat marxist-leninist”, urmând fără abatere calea deschisă de PCR:

6

Ca să nu fie pus la zid pentru aceşti ani în care a fost ideolog al comunismului, aducându-şi din plin contribuţia, alături de tatăl său, la genocidul produs de comunism, Alexandru Florian are o singură şansă: să nu fie el autorul acelei cărţi! Va avea, oare, amabilitatea să lămurească această chestiune?

Şi, pentru că în aceşti ani de după Revoluţie conducătorii ţării – toţi, fără excepţie – au refuzat să scoată comunismul în afara legii, iată că acum unul dintre susţinătorii săi iese la drumul mare şi îndrăzneşte să ceară trimiterea în puşcărie a oricrui om care ar fi simplu simpatizant al altei ideologii!

Cocoţat în fruntea Institutului „Elie Wiesel”, instituţie publică de stat, plătită de Guvernul României din bani publici, Alexandru Florian a devenit în aceste ultime săptămîni simbolul bolşevismului care vrea să-i vadă la închisoare pe cei care gîndesc altfel decât el! Şi, pentru că veni vorba de Institutul „Elie Wiesel”, cum de a fost posibil ca Guvernul României să dea numele acestei instituţii după cel al unei persoane în viaţă, ca şi cum ar fi o instituţie privată sau un ONG denumit după numele finanţatorului său? Cu atât mai mult, cu cât personalităţi importante din comunitatea evreiască îl contestă pe Elie Wiesel în articole şi cărţi cunoscute în întreaga lume. Chiar nu s-a găsit între victimele reale ale Holocaustului o personalitate demnă de a fi omagiată prin acordarea numelui său unei instituţii care are ca scop cercetarea crimelor naziste? Este ca şi cum Facultatea de hidrologie s-ar numi Ion Iliescu sau Universitatăţii din Bucureşti i s-ar da numele Nicolae Manolescu, în timp ce aceştia sunt încă în viaţă!

Cu această carte, „Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor”, publicată în 1975, Alexandru Florian era aruncat de tatăl său între tinerii ideologii ai PCR, iar acum, la 40 de ani de la apariţie, aceeaşi broşură îl situează pe lista comuniştilor travestiţi în democraţi care, dacă ar exista o lege care să condamne această ideologie criminală, l-ar trimite exact acolo unde ar vrea el să-i trimită pe cei care vor în continuare să-i citească pe Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran sau Mircea Eliade.


Sursă articol: / Sursă foto:
Ion Spânu – Cotidianul

Comenteaza si tu