De ce încearcă domnul Duminică să ascundă de istorie identitatea țiganilor? Lipsa de autoritate morală a domnului Asztalos în chestiunea denumirii de țigani/romi

Este cel puțin interesant cum domnul Csaba Asztalos, maghiar de origine, se poate adapta atât de bine în România încât nu numai că decide să locuiască dar își permite – prin competențe, desigur – să ne reprezinte prin Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Adică, pe scurt, când cineva sesizează un ”derapaj democratic”, acesta intervine și rezolvă situația în spiritul legii și democrației. Și nu, nu doresc să induc subliminal ideea că nu poate reprezenta un consiliu într-un stat în care reprezentarea comunității sale este una etnică. Ba dimpotrivă, poți fi mai sensibil și mai conectat la pulsul societății din această postură.

Dar ce face acesta când un deputat și reprezentant al unui partid mic precum PRU, – deci un coleg cum ar veni -, intenționează să propună un proiect de lege prin care dorește revenirea de denumirea de țigan în schimbul celei actuale de rom pentru comunitatea reprezentativă a acestora – o întoarcere la istorie și la ceea ce îi definește cel mai fidel în interiorul comunității în care au rămas.

Csaba Asztalos răspunde la această întrebare în Gândul.info.

Pe lângă termenul precum ”inoportun” și concluzii în genul ”se dorește atragere de capital politic”,  abuzând din greu de un limbaj de lemn caracteristic celor ce l-au așezat în scaun, acesta decide că modificarea nu este potrivită, acceptând totuși că dacă ar exista studii sociologice, majoritatea celor intervievați ar fi total de acord cu parlamentarul – majoritatea celor intervievați, cum ar veni noi, românii. Sau cei care l-am ales indirect să ne reprezinte interesele, – bine, mai degrabă interesele minorităților ”abuzate”.

6115691-mediafax-group-mihai-dascalescu

În traducere liberă, societatea civilă – cea adevărată și reprezentativă, ar accepta această modificare. Și când ne gândim că sunt foarte mulți cei care au fost și sunt plecați prin străinătate, mai că aș crede că oarecând, cine știe, poate că și Bogdan Diaconu a fost privit prin magazinele din Italia sau Spania într-un mod personalizat numai pentru ”țiganii de români”.

Păi domnule Csaba, dacă tot o ardeți democratic de atâta vreme, n-ar trebui tot democratic să ascultați de glasul celor ce v-au ales? Și nu așa, printr-o dezbatere publică în care cetățeanul să aibă la dispoziție două variante, cu ”DA” sau ”NU”, la întrebarea” sunteți de acord cu înlocuirea denumirii de rom în țigan?”; nu, nu așa, ci argumentat, să își spună fiecare motivul pentru care dorește această modificare. Cred eu, și nu numai eu; ați fi surprins câtă mizerie și câtă discriminare au suferit românii prin Europa dar și dincolo de ea tocmai din confuzia creată între romi și români. E grea maghiara, dar chiar și pentru unguri confuzia este evidentă.

Argumentul „Nu e vorba de nicio confuzie; confuziile sunt elemente rasiste sau comportamentale care nu ţin de etnie, ci ţin de fiecare om în parte” – mie îmi stârnește o scârbă groaznică. Ca să înțelegeți cum funcționează confuzia, vă plătim noi un drum până în Spania, via Ungaria, Italia, Franța și povestiți după care este mecanismul care creează confuzie în mințile atât de democratice ale europenilor, inclusiv a maghiarilor pe care îi reprezentați cu atâta cinste în parlamentul de la București.

Vorbim despre români, cu mamă și tată români, cu bunici români morți în războaie pentru acest popor; români ce au plecat pentru o pâine mai bună și pentru care au plătit un preț al onoarei ce nu le poate fi imputat de nici o decizie a istorie. Fiindcă vă spun eu dacă nu știați, noi, românii, nu sunt datori niciunei națiuni din lumea asta a da socoteală pentru identitate, limbă și purtare. Nici nu am coborât din stepe și nici nu am furat de pe unde am trecut. Istoria acestui neam e scrisă cu sânge de eroi și cântată în versuri latine!

Și mizeria continuă cu declarațiile domnului Duminică, director executiv la Agenția Împreună care la origine este, ce credeți? rom, desigur. Adică pe o chestiune a majorității românilor, ne oferă soluții un maghiar și un rom – reprezentanți ai minorităților reprezentative din România. Și ce ne spune acesta?

Acesta are o exprimare demnă de comunitatea pe care o reprezintă, care pe lângă faptul că jignește pe toți cei ce sunt de acord cu domnul Diaconu zicându-le ”idioți” de două ori, acesta se dă că ar avea suficiente competențe morale și intelectuale pe această chestiune, el fiind și profesor asociat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității București.

5622680-mediafax-foto-razvan-chirita

Sigur că domnului Duminică nu i-ar prinde bine o revenire la vechea denumire. Este ca și cum te-ai întoarce în casa celor ce te-au prigonit. Problema rămâne tot a românilor, confuzia între români și romi este atât de mare, încât aceasta realizează conexiuni de asociere și în mintea unui tip cu început de demență. Fiindcă de fapt aceasta este problema fundamentală a denumirii; confuzia creată prin asociere. Cât despre lipsa de recunoștință pe care o are domnul Duminică față de originile sale, despre lipsa de exercițiu, de luptă pentru afirmarea identității țiganilor din România, mie îmi creează senzația că etnia din care face parte nu este una care să-i facă cinste. Caută să se descotorosească de aceasta ca de o haină plină cu păduchi pe care nimeni nu o vrea în casă. Poate că știe de ce. Poate că are și motive. Poate că foarte bine întemeiate.

Declarația de la Ibașfalău, domnule Duminică, e subțire de tot. Și nu cereți argumente împotriva a ceea ce susțineți ca fiind piatra de căpătâi a deciziei de înlocuire a denumirii. Are acest popor la declarații de afirmare a identității cât nu cunoaște comunitatea pe care o reprezentați, a citi.


Sursă foto

Mediafax

Comenteaza si tu