Biografii necenzurate – Attila 1/2

Attila hunul a fost o mare pacoste dar mai sunt și alții, din belșug. Nu trebuie să-l acuzați pe el pentru toate necazurile voastre pentru că mare parte din ele sunt din vina noastră și cu cât vă dați seama mai repede de asta, cu-atât e mai bine pentru voi. A fost învinuit până și de căderea Romei, chiar dacă el, pe-atunci, nici nu era prin preajmă. Nu mai știu exact de ce-a căzut Roma. Este, probabil, unul dintre acele lucruri care pur și simplu se întâmplă.

Hunii era niște nomazi din Asia care, în secolul al IV -lea, au năvălit călare pe poneii lor răpciugoși în Europa și-au pornit un val de crime. Au fost identificați cu Hiung-nu, un trib de venetici ce-a ocupat Mongolia pe timpul domniei lui Shi-Huang-ti, dar încep să mă cam îndoiesc de asta. Călăreau din loc în loc în căutare de pășuni, jaf și pradă și ajunseseră prea departe cu toate acestea ca să se mai oprească.

Hunii erau niște creaturi hidoase. Își turteau nasul cu ajutorul unor scândurele fixate cu fâșii se pânză și-și crestau fața încă de copilărie, ca să nu mai trebuiască să râdă niciodată. În timpul pe care-l câștigau nebărbierindu-se puteau să-și mai turtească nițel nasurile. Uneori, câte un hun mascul și unul femelă se-ndrăgosteau, se căsătoreau și toată suflarea se întreba ce văzuseră unul la celălalt.

Se hrăneau cu carne și lapte de iapă și se-mbrăcau cu piei de șoareci de câmp. Hunii erau mai mici de statură decât majoritatea oamenilor, iar șoarecii de câmp erau, pe-atunci, mai mari. Întrebați fiind cine sunt, răspundeau ceva ce suna ca nechezatul unui cal și se credea că încercau să spună că sunt huni, sau Hiung-nu. Romanii spuneau că hunii nu sunt oameni, ceva ce nu era decât parțial adevărat. Ca în oricare altă comunitate umană, unii sunt oameni, alții mai puțin.

Când hunii au venit prima oară în Europa, i-au supus pe alani și pe beruli, apoi i-au tot sâcâit pe ostrogoți și pe vizigoți, niște teutoni simpli și stângaci ce duseseră până atunci o viață fără griji. Într-o zi îi împingeau pe ostrogoți dincolo de Dunăre, într-alta îi împingeau înapoi. Apoi întindeau corturile și își mai turteau nițeluș nasurile. Ostrogoții și vizigoții erau într-atât de asemănători încât era imposibil, pentru un profan, să-i deosebească și, chiar de-ar fi putut, ce-ar fi făcut cu asdingii, silingii și cu gepizii, ca să nu mai vorbim de angli, saxoni, iuți sau lituanieni. Enumerați, vă rog, trei mărfuri exportate de gepizi. Numiți măcar una!

Attila era fiul lui Mundzuk cel Urât, regele hunilor. S-a născut undeva în Balcani, prin preajma anului 395 d. Hr. Când era numai de-o șchioapă era atât de hâd încât nici măcar maică-sa nu știa ce să-i facă. Ea credea c-o să crească și-o să-i treacă, dar cu cât îi turtea nasul mai tare, cu-atât arăta mai rău. La șase ani a câștigat Campionatul Național de Strâmbături. Ați ghicit – el nu se strâmba.

În 433 d. Hr., la moartea regelui Rugila, cel ce-i urmase lui Mundzuk, Attila și fratele său Bleda au devenit împreună conducători ai hunilor. Attila i-a avut, foarte curând, pe rugi, ostrogoți și gepizi la degetul mic. Imperiul său hun se-ntindea de la munte până la mare și lucrurile au mers ca pe roate douăzeci de ani. Mă rog, pentru huni. De câte ori se uita Attila chiorâș la vreun trib, acesta lăsa totul baltă și fugea mâncând pământul. După asta, el punea mâna pe tot ce se putea.

Una dintre principalele surse de venit ale lui Attila era Theodosius al II-lea, împărat al Imperiului Roman de Răsărit. Theodosius, un suflet timid, auzise atât de multe despre huni, încât îi plătea foarte bine ca să stea departe de Constantinopol. Prima oară când a văzut chipul lui Attila, a dublat plata anuală, aducând-o la 700 de pfunzi de aur. Câțiva ani mai târziu, când Attila s-a mai strâmbat nițeluș la el, Theodosius a fost de acord să-i dea de trei ori cât îi dăduse, plus un bonus de 6000 de pfunzi, dacă nu-i mai vedea niciodată fața. Succesorul lui Theodosius n-a mai colaborat, dar dragostea, nu-i așa, găsește mereu o cale.


Bibliografie

Biografii necenzurate ale unor oameni celebri – Will Cuppy

 

Comenteaza si tu