In familie, domnule Moise Guran, nu se intra cum prevede legea.

Am ascultat zilele trecute, printre unde fara un semnal foarte bun, pe Moise Guran. Subiectul discutie din acea zi la Europa Fm a fost acela al legii care prevede ca orice forma de violenta impotriva copiilor poate fi sanctionata cu decaderea din drepturile parintesti, temporar sau definitiv. Suntem de acord noi romanii sa aplicam cele doua legi care fac referire stricta la aceasta forma de abuz?

Cu totii am avut o copilarie in care am avut prieteni ce erau urecheati sau loviti cu palma la fund de mama sau tata, in vazul tuturor sau in intimitatea locuintei. Faptele pentru care se recurgea erau mai mult sau mai putin grave. Cred ca pe atunci – anii 70 – 90 – mai mult de jumatate dintre copii au primit cel putin o data, o palma la fund. Daca ar fi existat o lege care sa precizeze ca acea palma era un abuz ce permitea institutiilor statului sa intervina, daca pastram proportia, mai bine de jumatate din acei copii ar fi trait astazi cu amintirea unor domni cu uniforme ce i-au luat sub ingrijire o noapte, zece, sau mai multe. Cu siguranta ca acei copii si-ar fi amintit astazi, cu regret, ca parintii lor au avut de suferit din cauza unei palme data parinteste la fund. Ar fi existat un minim regret ca sa nu mai vorbim de impactul emotional de a trai intre copii de varste diferite, la 5, 7, 9 ani, mai ales daca singurul loc unde au dormit pana atunci a fost acasa.

Ca un avocat foarte convins de autoritatea si necesitatea aplicarii legii, domnul Moise a tras tot timpul pentru aplicarea cu desavarsire a acestor doua legi, de parca ar sti dumnealui ce inseamna sa cresti un copil pentru care parintii sunt o unealta excelenta pentru indeplinirea mofturilor.

Vreau sa o spun de la inceput ca nu sunt de acord cu violenta sub nici o forma de exprimare. Nici in sport nu sunt de acord cu ea. Mi se pare ca sporturile de contact sunt o imbecilitate, o competitie in care unul loveste mai tare iar celalalt e mai putin rezistent la pumni. Deci nu!

Atat cat am prins din emisiune, cei care au sunat au fost parinti ce la un moment dat au folosit „o educativa” – nimic nemaipomenit, numai ca Moise parea sosit pe o planeta in care locuitorii ei folosesc palma si pe fundul copilului, daca parintele simte ca ce a facut progenitura merita o atentionare diferita decat dialogul. Singura solutie a lui a fost dialogul. Se pare ca pe planeta dansului, copii inteleg vorbirea inca din prima zi, sau la un an, doi, copii inteleg perfect ceea ce parintii ii transmit. Imi amintesc exemplul cu priza si oala de ciorba la care copilul curios are acces si se poate accidenta. Vina este a parintelui fiindca nu are un dialog eficient cu (,) copilul, sa-i vorbeasca acestuia ca oala fierbinte reprezinta un risc de accidentare si priza la fel – copilul are doi ani! Apoi, daca nu intelege e tot vina parintelui fiindca nu are grija de el, sa il supravegheze. Moise, e subtire si stii bine ca asa ceva nu se poate. Nu poti fi umbra copilului oricat de lipsit de treaba ai fi.

Si ma gandesc acum la o comuna oarecare in care exista parinti ce nu au un vocabular suficient lor, daramite sa-l imparta si copilului. Ce facem acolo unde exista astfel de situatii si unde exista cate cinci copii iar parintii lucreaza pana noaptea? Putem noi sa aplicam o lege intr-o comunitate in care educatia copilului este oferita de o scoala la care preda un colectiv „aproape” calificat? Putem sa intervenim intr-o astfel de familie stiind ca acolo, tatal copiilor este un bun crestin, un om ce se jertfeste cu totul familiei sale dar care foloseste palma si la fundul unui baiat ce a sarit gardul unui vecin? Fiindca nu pot crede ca exista un parinte ce are o satisfactie incredibila atunci cand isi loveste copilul. Daca vrea sa-si masoare puterile o face cu unul de varsta lui. Palma aceea nu are legatura cu lipsa dragostei parintesti, nu este vorba de incapacitatea cresterii corecte a copilului.

Nimeni nu va spune acum ca nu se poate si fara, dar vorbim de cazuri particulare si pot aduce exemple si dintr-o parte si din alta – si dintr-o familie in care copilul nu a suferit niciodata un abuz fizic din partea parintilor, si dintr-o familie in care copilul a primit cel putin o data o palma la fund. Si daca privesc peste ani, deosebesc ca ambii au crescut la fel de frumos, ba dimpotriva, deseori, cel „abuzat” a devenit un exemplu de purtare in societate si celalalt nu.

Sunt enorm de multi factori ce determina educatia si buna crestere a unui copil. Domnul Moise nu vede padurea de copaci, dar consider ca sunt lucruri grave ce astazi, devenite obligatorii datorita unor legi, dezvolta niste tipologii de comportamente ce s-au dovedit daunatoare societatii in tari mai occidentale. Ni se exporta mereu sub aceasta eticheta a „Europei” exemple de purtare nu numai economica, civica si sociala ci se intervine si in familie, acolo unde accesul este permis numai parintelui acelui copil. De acord ca statul sa intervina acolo unde copii sunt agresati zilnic, repetat, iar forma de violenta poate fi extrema. Acolo unde acestia nu frecventeaza o scoala, unde parintii au vicii dintre cele mai ieftine – acolo este obligatorie interventia statului cu toate masurile.

In familie, domnule Moise, nu se intra cum prevede legea. Poporul roman, pana sa vina altii sa ne explice cum se creste un copil, a crescut in familii dintre cele mai fidele. Cand in Occident, copiii lor aveau toate la indemana, pe bancile unor scoli comuniste, cu niste parinti ce au dus greul timpurilor, se dezvolta un copil ce astazi este un model pentru foarte multi din jurul lui. Si stiti ceva, copilul acela a primit o palma la fund cand a lasat apa deschisa si a inundat si pe vecin. Astazi isi aminteste cu drag de copilarie si de cele cateva palme primite. Nu poarta nici cea mai mica antipatie parintilor fiindca a stiut si atunci ca dragostea se poate exprima si asa.

Cred ca problema este de fapt la dumneavostra, domnule Moise, iar deficienta de dialog va apartine. Astazi crestem copii conform legislatiei si se manifesta impotriva ei la varsta cuvenita.

Domnule Moise, daca vreti modele de formare si educare corecta a copilului, sa stiti ca gasiti tot atunci, demult, prin timpuri pe care le-ati trait frumos.

Comenteaza si tu