Nostalgia cosmogonică – Karadjeri

Fie că exprimăm interes pentru cunoașterea originilor sau nu, măcar o singură dată ni s-a petrecut prin gând ideea evoluției, demonstrată ulterior după propria înțelegere și cunoaștere.

Fiindcă asemenea reflecții necesită o oarecare cunoaștere, întotdeauna răspunsul ne-a ridicat cu mintea undeva deasupra lumii, recunoscând prin aceasta o evadare într-un moment în care puterea noastră de înțelegere a fost depășită.

Citeam acum ceva vreme în urmă, într-o carte de a lui Eliade, despre cosmogonie la diverse popoare și populații.

Pentru populația Karadjeri, – Australia, lumea a fost creată în timpurile visului (burari), ocazie cu care s-au inaugurat și ritualurile care sunt repetate cu mare grijă. Pentru aceștia, lumea este o copie a ceea ce s-a petrecut în timpul mitic, cel dintru începuturi, cel pe care strămoșii l-au „consumat” și pe care l-au transmis ulterior urmașilor ca pe niște odoare de mare preț. Însăși zeii, creatori ai lumii, au petrecut mai înainte împreună cu oamenii. Ca și pentru alte societăți arhaice, și pentru populația Karadjeri, istoria se reduce la căteva evenimente ce s-au petrecut în timpul mitic (illo tempore).
 Repetarea periodică a acțiunilor exemplare ale zeilor, trădează la omul arhaic dorința de a se menține în atmosfera sacră a cosmogoniei.

Ca element comun ce se transmite astăzi tuturor exprimărilor religioase, este această nostalgie a unor timpuri mitice, a unor momente magice, a unor evenimente ce s-au petrecut cândva, în trecut, și pentru care singura mângâiere vremelnică este păstrarea unei legături autentice cu divinitatea, la modul în care fiecare individ, în funcție de societate și educație, percepe acest sentiment religios. 

http://www.pinterest.com

Comenteaza si tu