26.02.1950. Primul mort în Experimentul Piteşti. Cum a fost asasinat bestial studentul Corneliu Niţă.

Posted by on 18 mart., 2019 in Cultură și Istorie Românească | 0 comments

Era pe la sfârşitul lunii februarie 1950, când într-o zi a fost introdus în cameră un tânăr student cu faţă de copil. Să fi avut vârsta de 19-20 de ani. Numele lui: Niţă Cornel.
A fost direct introdus în „focurile reeducării”, adică în torturi cumplite alături de noi ceilalţi.

Toată noaptea am petrecut-o în torturi groaznice aplicate de însuşi Țurcanu sau echipa sa de peste treizeci de torţionari, toţi cu creierele „spălate” şi transformaţi în roboţi docili, fără voinţă şi iniţiativă decât acea impusă de Țurcanu. Pardoseala era stropită cu sânge, hainele celor torturaţi – la fel.

A trecut ora deschiderii, s-a servit terciul şi am fost obligaţi să stăm cu mâinile în buzunar, cu privirea fixă la bec, fără să facem nici cea mai mică mişcare în dreapta sau în stânga.

26.02.1950. Primul mort în Experimentul Piteşti. Cum a fost asasinat bestial studentul Corneliu Niţă.

Read More

Cornel Drăgoi, Elisabeta Rizea – Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara

Posted by on 17 mart., 2019 in Semne de carte | 0 comments

„Ceea ce îţi taie respiraţia în aceste pagini este să vezi în ce măsură comunismul a fost o crimă organizată la adăpostul legii şi legitimată prin minciună. Comuniştii apar ca bandiţi legalişti. Ca orice bandiţi, ei înjură, bat, torturează, omoară, numai că pentru cele mai teribile atrocităţi ei au legi. Dinţii se smulg în numele poporului, iar «bandiţi» şi «duşmani ai poporului» sunt cei schingiuiţi, şi nicidecum călăii. Pentru judecătorii-bandiţi, pentru anchetatorii-bandiţi, pentru gardienii-bandiţi, pentru toţi aceştia şi pentru crimele lor – nu există legi. Ei sunt legea şi ei comit crimele în numele legii lor.“ (Gabriel LIICEANU)

Cornel Drăgoi, Elisabeta Rizea – Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara

„Uite aşa-mi vin în minte… cum mi-au băgat ochelari d-ăştia de tablă, ferească Dumnezeu să ştiţi ce-i asta, şi m-a luat de braţ, că nu vedeam nimica pe coridor. Şi, ori că mi-a pus el piedică, ori m-am împiedicat – că am venit pă brânci, aşa, jos. Şi el mi-a dat cu bocancu aici, în coastă. Trăieşte în Piteşti. […] El are burtă şi eu m-am uscat, că mă vedeţi cum sunt, numai piele şi os. Sunt ca o mască acum, doamnă, de chinurile care au fost pe mine şi de inima rea pe care am avut-o. Aşa. Şi să viu acasă să nu mai găsesc nimic!! Nimic n-am găsit. Dacă mă tăiam la un deget, eu n-aveam cu ce mă lega. Tot ce-am lăsat în casă şi în magazia mea şi în curtea mea – n-am mai găsit nimic. Nu mai pot să-mi spun tot amaru care a fost în mine şi tot chinu cu care m-a chinuit hoţii ăştia…“ (Elisabeta RIZEA)


Read More

Lise Bourbeau – Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine ed.7

Posted by on 16 mart., 2019 in Semne de carte | 0 comments

„A abandona pe cineva inseamna a-l parasi, a-l lasa deoparte, a nu vrea sa te ocupi de el. Mai multa lume confunda respingerea cu abandonul. Haideti sa vedem impreuna in ce consta diferenta dintre ele. Daca, de exemplu, intr-un cuplu, unul dintre parteneri decide sa-l respinga pe celalalt, il indeparteaza pentru a nu-l mai avea alaturi de el. Daca, din contra decide sa-l abandoneze, il paraseste, pleaca pentru a se indeparta de celalalt, temporar sau definitiv. 

Lise Bourbeau – Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine ed.7

Rana traita in cazul unui abandon se situeaza de la inceput la nivelul lui a avea si a face, mai degraba decat la nivelul lui a fi, cum este in cazul ranii de respingere. Am notat in continuare cateva situatii care pot trezi rana de abandon la un copil. 
Un copil mic se poate simti abandonat… 
…daca mama lui este dintr-o data foarte ocupata cu un alt copil nou-nascut. Sentimentul de abandon va fi cu atat mai puterrnc cu cat bebelusul va avea nevoie de mai multa ingrijire, daca este adesea bolnav sau cu dizabilitati. Copilul cel mic va avea mereu senzatia ca mama lui se ocupa periodic de bebelusul nou sosit. Si va incepe sa creada ca asa va fi de aici inainte, pentru totdeauna, ca nu-si va mai regasi niciodata mama. …daca parintii lucreaza in fiecare zi si au foarte putin timp pcntru el. 

Read More

Catalin Avramescu – Cum alegem?

Posted by on 14 mart., 2019 in Semne de carte | 0 comments

 „Adevarul este ca nu stim exact care sunt conditiile generale in care un stat devine democratic sau mentine acest fel de regim. Exista diverse teorii. Una dintre acestea scoate in evidenta rolul bunastarii materiale.

O democratie saraca lipita pamantului este greu de imaginat. Alte teorii subliniaza rolul culturii politice din societatea respectiva. Pentru Tocqueville, de exemplu, democratia nu este doar un regim politic, ci si o stare sociala. Altfel spus, conteaza elemente cum ar fi educatia sau valorile democratice. In sfarsit, exista teorii care considera democratia ca fiind mai inainte de orice un set de institutii si de reguli.“ (Catalin AVRAMESCU)

Catalin Avramescu – Cum alegem?

„Cand totalitatea cetatenilor nu vrea sa se ocupe decat de treburile particulare, partidele au toate sansele sa devina stapanele treburilor politice. Putem vedea atunci adesea pe scena mare a lumii o multime reprezentata de cativa oameni. Acestia vorbesc singuri in numele unei majoritati absente sau neatente; numai ei actioneaza in mijlocul unei nemiscari generale; ei hotarasc in toate, dupa capriciul lor; ei schimba legile si tiranizeaza dupa plac moravurile; si ramanem uluiti vazand in ce numar mic de maini nevolnice si ticaloase poate cadea un popor mare.\” (Alexis de TOCQUEVILLE)
Read More

Dean Burnett – Creierul fericit

Posted by on 13 mart., 2019 in Semne de carte | 0 comments

... Dar ce anume determina un om sa fie fericit? De ce diferiti oameni se simt fericiti datorita unor diferiti stimuli, in diferite momente? Care este scopul fericirii? Si, de fapt, exista un scop al fericirii?  Avand o predispozitie stiintifica, am incercat sa caut raspunsul, dar n-am gasit decat o avalansa de informatii, toate dubioase intr-o masura sau alta, si toate insistand ca au descoperit in mod cert secretele fericirii, universal valabile. Asta nu m-ar fi deranjat prea mult, dar aproape niciun secret din oferta lor nu folosea la ceva, nu putea sa isi depaseasca statutul de bazaconie. Prin urmare, din muntii de informatii acumulate, in urma prelucrarii lor in creierul meu fericit, aveti aceasta carte.

Dean Burnett – Creierul fericit

Ajunge sa va reproduc cateva titluri reale, cu litere de-o schioapa, dintr-un tabloid celebru in tara mea: „Puteti uita de bani – aflati cum sexul si somnul sunt cheia fericirii”, „Cheia fericirii? Incepe cu un salariu de 2 000 de euro”, „De ce secretul fericirii este sa ai 37 de lucruri pe care sa le imbraci?”, „Adevarata cheie a fericirii? Daruiti covrigi pe strada” si asa mai departe. Fiecare intelege ce vrea…
Read More

Gabriel Garcia Marquez – Un veac de singuratate

Posted by on 12 mart., 2019 in Semne de carte | 0 comments

Un veac de singuratate„, capodopera care l-a propulsat pe Gabriel Garcia Marquez pe orbita celebritatii internationale si i-a adus premiul Nobel (1982), este, in opinia unanima a criticii – dupa Don Quijote de la Mancha, nemuritoarea creatie a lui Cervantes -, cel mai frumos roman de expresie spaniola din toate timpurile, asa cum marturiseste si Pablo Neruda care il numeste „Don Quijote al timpului nostru”.

Gabriel Garcia Marquez – Un veac de singuratate

Istoria celor o suta de ani ai fabuloasei aventuri traite de cele sapte generatii ale familiei Buendia, cu fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperarile si sperantele lor, este de fapt istoria miticului Macondo, intemeiat de patriarhul Jose Arcadio Buendia, teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul, se insinueaza adesea in realitate, miraculosul convietuind firesc cu viata de zi cu zi. Insa intregul demers narativ sugereaza ideea ca Macondo nu se margineste la o arie concreta, istoria sa fiind de fapt istoria existentei umane, caci, asa cum arata autorul, „mai curand decat un loc de pe lume, Macondo este o stare de spirit”.


Read More

Catherine Banner – Casa de la Marginea Nopții

Posted by on 11 mart., 2019 in Semne de carte | 0 comments

O insulă, un secol de iubiri, de drame, de mici întâmplări uimitoare și, uneori, de miracole.

Roman tradus în peste douăzeci de limbi, bestseller în topurile din principalele publicații anglo-americane, desemnat drept „una dintre cele mai bune cărți ale anului 2016“ de Sunday Express și Irish Independent înMarea Britanie, de Globe and Mail în Canada și de Kirkus ReviewsNew York MagazineCosmopolitan și NPR în SUA.

Catherine Banner – Casa de la Marginea Nopții

Castellamare, o insulă imaginată în largul coastelor Siciliei, biciuită de sirocco și aflată sub protecția Sfintei Agata, suficient de îndepărtată de continent ca să fie uitată, dar nu îndeajuns încât să fie ocolită de freamătul și zbuciumul lumii. Inima insulei este Casa de la Marginea Nopții, un bar situat într-una dintre cele mai vechi clădiri de piatră, cu fațada acoperită de bougainvillea. Acesta este locul în care Amedeo Esposito, un copil abandonat din Florența ajuns medic, își găsește un cămin și mai ales dragostea, pentru a întemeia ceea ce a visat de când se știe: o familie.


Read More

Shelley Pearsall – Șapte lucruri importante

Posted by on 10 mart., 2019 in Semne de carte | 0 comments

Orbit de furie, Arthur Owens, de 13 ani, orfan de tată, săvârșește o faptă pentru care merită să fi e trimis într-o școală de corecție. Însă tocmai victima sa îi oferă șansa de a se îndrepta și de a descoperi șapte lucruri foarte importante despre căință, iertare și bunătate.

Shelley Pearsall – Șapte lucruri importante

Un roman inspirat dintr-un caz real.

Arthur T. Owens ajunge la tribunal spre a fi rejudecat pentru ce îi făcuse domnului Hampton, pe care îl lovise cu o cărămidă. Arthur, care e un copil bun, e „condamnat“ să muncească în folosul victimei. Primește o listă cu șapte lucruri foarte importante, și anume sticle, folie, carton ondulat, bucăți de lemn, becuri, cutii de cafea și cioburi de oglindă, pe care trebuie să le adune din coșurile de gunoi. Sunt deșeuri, dar domnul Hampton le consideră lucruri foarte importante pentru opera sa de artă și, desigur, pentru drumul către împăcarea cu sine a lui Arthur.


Read More

Vincent Deary – Cum suntem. O psihologie a rutinei

Posted by on 9 mart., 2019 in Semne de carte | 0 comments

Cum suntem. O psihologie a rutinei

La 40 de ani, psihoterapeutul Vincent Deary își părăsește locul de muncă din Londra, își vinde casa și se mută la Edinburgh pentru a scrie o carte despre… schimbare. Ținta sa nu este o lucrare de psihologie populară, despre cazurile clinice, ci o scriere autentică despre propria sa viață, despre familia sa, despre prietenii săi, un proiect ambițios de a aduce împreună, într-o viziune coerentă, teorii cunoscute referitoare la natura umană și la tehnologiile schimbării.

Vincent Deary – Cum suntem. O psihologie a rutinei

Pentru a vedea cum suntem, cum arată viața noastră normală, nu e nevoie să privim prea în profunzime. Căci lumea noastră este mică. Oamenii sunt creaturi ale obișnuinței: își construiesc un drum în viață, îl consolidează, se instalează comod în el și tind să nu-l mai părăsească. În cea mai mare parte a vieții trăim pe pilot automat. Ne place să trăim astfel. Dar apoi, inevitabil, intervine ceva ce ne scoate de pe drumul bătătorit al rutinei și ne pune în fața marii provocări a schimbării.

Cum ne comportăm odată confruntați cu această veritabilă criză, ce strategii adoptăm și care sunt pașii pe care-i urmăm pentru a ne instala cât mai rapid și mai confortabil într-o nouă lume mică sunt teme pe care autorul le tratează, înainte de toate, cu un viu interes personal.

Comandă acum cartea online apărută la editura Humanitas în colecția Paşi peste graniţe.

Read More

Ioan Grigorescu – Jurnal nediplomatic (1998-2001)

Posted by on 8 mart., 2019 in Semne de carte | 0 comments

Ioan Grigorescu (1930–2011) – publicist, realizator de televiziune, scenarist, scriitor și diplomat – este bine cunoscut românilor datorită serialului Spectacolul lumii, filmat în peste 50 de țări.

Ioan Grigorescu – Jurnal nediplomatic (1998-2001)

În Jurnal nediplomatic (1998–2001), scris într-o perioadă de mari prefaceri politico-economice pentru România, autorul face referiri la probleme interne și internaționale (negocierile de aderare la Uniunea Europeană și la NATO, bombardamentele NATO în Iugoslavia, mineriada din 1999 ș.a.), dar oferă, în același timp, detalii interesante din lumea artelor și a publicisticii.

Este analiza lucidă a țării de baștină, dar și a celei de „adopție” – Ioan Grigorescu a fost ambasador în Polonia (1993–1998) – a unui om care s-a pus în serviciul națiunii pentru a schimba imaginea României în lume.


Recomandare de carte – Ioan Grigorescu – Jurnal nediplomatic (1998-2001) – pret redus pe Cartepedia.ro

Read More