Iluzia libertăţii

Posted by on 1 Dec, 2017 in Actualitate | 0 comments

Problema este că, recent, e din nou la modă să considerăm că orice vine din interior este autentica voce a naturii. Azi, singura autoritate în care au încredere mulţi oameni este instinctul.

FOTO: positivepsychologyprogram.com

Dacă te simţi bine făcând ceva, dacă e natural şi spontan, atunci înseamnă că acel ceva este bun. Numai că, atunci când persoana urmează strict, fără a reflecta instrucţiunile genetice şi sociale, ea abandonează controlul conştient şi devine jucăria neputincioasă a unor forţe impersonale.

Persoana care nu poate rezista la mâncare sau la alcool sau care se gândeşte continuu la sex nu este liberă să îşi gestioneze propria energie psihică.


Mihaly Csikszentmihalyi, Flux. Psihologia fericirii, Editura Publica 2015, Bucureşti, p. 33

Read More

Clipă de nebunie

Posted by on 7 Noi, 2017 in Semne de carte | 0 comments

Cere celui nebun să ordoneze timpul şi te va mişca cu dreptatea sa.

FOTO: pinterest

Read More

Simţire în adevăr

Posted by on 6 Noi, 2017 in Cioburi, Semnate de Autor | 0 comments

Să simţi şi să rezonezi cu un adevăr deplin, pe care numai tu eşti pregătit să-l primesti, dar fără a simţi povara de a justifica mărturia simţirii, mi se pare cel mai înalt sentiment pe care omul îl poate experia în intimitatea tainică a cunoaşterii.

FOTO: pinterest

Read More

115 ani de la nașterea lui Petre Țuțea: La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs

Posted by on 7 Oct, 2017 in Cultură și Istorie Românească | 0 comments

Petre Țuțea se naște la 6 octombrie 1902, în satul Botenii de Mușcel, (județul Argeș). Urmează liceul la Câmpulung Muscel, și la Cluj. Tot la Cluj face și Facultatea de Drept, unde își ia titlul de doctor în științe juridice. În perioada studenției devine un comunist convins și scrie la revista „Stânga”. Lucrează la Ministerul Economiei Naționale și este trimis în mai multe călătorii diplomatice: Berlin, Budapesta și Moscova. Intră apoi într-un cerc select de intelectuali: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica și alții, aminteşte activenews.

FOTO: google.ro

„Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de țăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Și toți din generația mea au simțit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte. Eu nu știu dacă vom fi apreciați pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic” – Petre Țuțea

Colaborează la revista „Cuvântul” a lui Nae Ionescu. Influența acestor personalități ale culturii românești îi va marca viața. Țuțea trece de la stânga la dreapta, devenind legionar. În cadrul Guvernului Național-Legionar, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Director în Ministerul Economiei Naționale. Între 1940 și 1944 a fost Șef de secție în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.

După cel de-al Doilea Război Mondial este anchetat cinci ani în stare de arest, fiind condamnat definitiv în 1956. În cei 13 ani de temniță trece prin închisorile Malmaison, Aiud, Jilava și Ocnele Mari. După gratii ține adevărate predici cu paralele între între Platon și Hristos, între păgânism și creștinism.

Petre Țuțea se mută la Domnul la 3 decembrie 1991, dimineața. A plecat dintr-o stare de perfectă luciditate. Se afla într-o rezervă a spitalului „Cristiana”, din București, în timpul unui interviu, cu un grup de reporteri. Avea vârsta de 89 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!”

Read More

În loc de încheiere

Posted by on 1 Sep, 2017 in Semne de carte | 0 comments

– Dar gustă şi din asta. Precis că o să-ţi placă, apoi, dacă nu vrei, nici nu o să îţi mai fac.

Apoi zâmbi înţelegător, clătinând din cap, şi din nou ochii îi căzu sub pleopele grele de somn şi vremea multă trecută peste ei. Era multă neputinţă în trupul acela slăbit şi schimonosit de durerea oaselor ce nu îl mai lăsa de aproape doi ani.

FOTO: pinterest

Ştiam că e cu neputinţă să croiască iară înţelesuri mari din cuvinte puţine. Era trecută vreme aceea din livada cu meri ce până anul trecut îmi părea cea mai înaltă şcoală pe care nici profesorii nu au putut-o urma vreodată.

Cunoşteam bine meleagurile acelea, ştiam prea bine uliţele neumblate de nimeni pe care numai el mi le-a făcut cunoscute, să-mi rămână cadou la timpul cel mai bun.

Şi cum vremea era trecută spre seară, peste dealurile rămase pitice sub apusul roşu, se înălţa definitiv înţelesul de acum mărginit de ultimele ore de vară.

Read More