Domnia terorii în timpul Revoluţiei Franceze

Posted by on 19 Ian, 2018 in Cioburi | 0 comments

Înlăturarea lui Liu Shaoqui la începutul Marii Revoluţii Culturale Proletare şi moartea suspectă a lui Lin Biao în 1971 nu au constituit evenimente unice în scurta, dar agitata istorie a Repupblii Populare Chineze. Şi nici nu sunt astfel de episoade caracteristice doar Chinei revoluţionare. Într-adevăr, evenimente similare au avut loc în urmă cu aproape 200 de ani, după Revoluţia Franceză.

La doi ani după ce asaltul asupra faimoasei închisori pariziene Bastilia a declanşat Revoluţia, regele Ludovic al XVI-lea a fost prins pe când încerca să părăsescă Franţa. Anul următor, la 21 septembrie 1792, Franţa a fost declarată republică, iar regele a fost executat în 1793. Curând după aceea cei nouă membri formau Comitetul Salvării Publice al republicii au început să administreze puterea într-un stil aproape dictatorial.

FOTO: google.com

Read More

Nu e linişte-n Ardeal

Posted by on 18 Ian, 2018 in Versuri | 0 comments

Nori de ploaie se adună
Dinspre Cluj spre Odorhei.
Unii vor să ne impună
Să jucăm cum cântă ei.

Minţile au luat-o razna;
Umblă zvonul deşănţat
Că-n Harghita şi Covasna
Vor să facă "stat" în Stat !

S-a udat de lacrimi pragul;
În Cristuru e prăpăd!
Imnul românesc şi steagul
Nu se-aud şi nu se văd !
Read More

William Steig – Insula lui Abel

Posted by on 18 Ian, 2018 in Semne de carte | 0 comments

William Steig – Insula lui Abel

„Într-un început de august al anului de graţie 1907, în primul an al căsniciei lor, Abel şi Amanda au plecat la un picnic in pădurea din jurul oraşului în care locuiau. Cerul era destul de acoperit de nori, dar lui Abel nici nu i-a trecut prin cap că s-ar putea întâmpla ceva atât de nesăbuit cum ar fi să plouă fix când el şi adorabila lui soţie aveau chef de o ieşire în natură.
Au savurat un prânz agreabil în mijlocul pădurii umbroase, răsfăţându-se cu sendvişuri minuscule umplute cu brânzică şi frunze delicate de năsturel, după care au trecut la ouă de prepeliţă fierte tare, cum le plăcea lor, ceapă, măsline şi caviar. Au ciocnit în cinstea lor şi a tuturor celorlalte lucruri câte un pahar de şampanie minunată, ţinută la rece într-o frapieră plină cu gheaţă. Apoi au jucat o partidă grozavă de crichet, râzând întruna din te miri ce, continuând să se amuze din orice chiar şi după ce partida s-a încheiat, trântindu-se apoi pe un covor de muşchi să se relaxeze.”


Read More

Sarah Dessen – Sfântul tuturor celor văzute şi nevăzute

Posted by on 18 Ian, 2018 in Semne de carte | 0 comments

De la autoarea distinsă anul acesta cu Margaret A. Edwards Award, pentru contribuţia inestimabilă adusă literaturii pentru adoleşcenţi şi tineri, vine un nou roman captivant despre prietenie, iubire şi descoperirea de sine. Sydney s-a simţit mereu invizibilă.

Peyton, fratele ei, a fost mereu copilul vedetă al familiei, primind toată atenţia, şi, în ultima vreme, toate motivele de îngrijorare. Comportamentul lui nesăbuit a culminat cu un accident de maşină şi o condamnare la închisoare, care o distruge sufleteşte pe Sydney, fortând-o să-şi caute locul atât în cadrul familiei sale, cât şi în lume. 

Face cunoştinţă cu familia Chatham, iubitoare şi în acelaşi timp haotică, dar care o acceptă imediat pe Sydney. Aşa îl întâlneşte pe Mac, un băiat grijuliu, protector şi atent, care, pentru prima dată în viaţă, o face să nu se mai simtă invizibilă.

Sarah Dessen – Sfântul tuturor celor văzute şi nevăzute


Read More

Parinoush Saniee – Cel care mă aşteaptă

Posted by on 17 Ian, 2018 in Semne de carte | 0 comments

Parinoush Saniee – Cel care mă aşteaptă

Roman de două ori interzis de regimul iranian, Cel care mă aşteaptă a cunoscut peste douăzeci de ediţii succesive după publicarea sa, în 2003.

Povestea romanului Cel care mă aşteaptă este una emblematică pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debutează în anul 1979, cu puţin timp înainte de revoluţia iraniană, şi se concentrează asupra vieţii unei femei obligate să se descurce singură, cu trei copii, într-un oraş dezbinat de conflicte politice şi religioase, aflat într-o permanentă stare de instabilitate şi nesiguranţă. La vârsta adolescenţei, protagonista romanului, Masumeh, se îndrăgosteşte de un tânăr. Deşi relaţia lor este inocentă – cei doi abia dacă îndrăznesc să schimbe câteva priviri –, iubirea îi este descoperită, iar ea ajunge să fie măritată cu forţa. Din fericire, se nimereşte să aibă un soţ care îi permite să-şi continue studiile şi care, spre deosebire de bărbaţii din propria ei familie, nu încearcă să-i controleze viaţa pas cu pas. Treptat, Masumeh descoperă că soţul ei are cu totul alte preocupări decât familia şi că idealurile şi obiectivele sale politice îi pun viaţa în pericol, fortând-o să trăiască într-o continuă stare de îngrijorare şi nelinişte.


Read More

Ultima lumină

Posted by on 17 Ian, 2018 in Versuri | 0 comments

FOTO: pinterest


Sunt lucruri care nu se spun

Sunt gânduri ce-or rămâne mute.

Din vremuri vechi; dar parcă astăzi

Voind a trece înspre dor.

Read More

Celeste Ng – Tot ce nu ţi-am spus

Posted by on 17 Ian, 2018 in Semne de carte | 0 comments

Lydia e moartă. Dar ei încă nu ştiu asta. Ora şase şi jumătate dimineaţa, 3 mai 1977. Nimeni nu ştie nimic altceva decât acest lucru banal: Lydia a întârziat la micul deiun. La fel ca de fiecare dată, lângă bolul cu cereale mama ei a aşezat un creion ascuţit şi tema la fizică, şase probleme cu mici bife în dreptul lor. În drum spre serviciu, tatăl Lydiei roteşte butonul radioului pe frecvenla WXKP, Cel Mai Bun Post de Ştiri din Northwest Ohio, enervat de pârâiturile paraziţilor. Pe scări, fratele Lydiei cască, încă învăluit într-o urmă de vis. Iar pe scaunul ei din colţul bucătăriei, cu ochii pe jumătate inchişi, sora Lydiei se apleacă asupra fulgilor ei de porumb, sorbindu-i unul câte unul şi aşteptând să coboare Lydia. Ea e cea care remarcă, într-un târziu:
– Lydia e cam înceată azi.

Celeste Ng – Tot ce nu ţi-am spus


Read More

G. Topîrceanu – Memorii de război

Posted by on 16 Ian, 2018 in Semne de carte | 0 comments

„În anul 1916, la sfârşitul verii, când România tocmai intrase în Marele Război, poetul G. Topîrceanu, sergent într-un regiment de artilerie grea, amenaja poziţiile de pe malul drept al Dunării. Au urmat asaltul trupelor bulgaro-germane sub comanda mareşalului August von Mackensen şi cinci zile de lupte cumplite: dezastrul de la Turtucaia. Au murit pe câmpul de bătălie peste 6 000 de români, iar Topîrceanu a împărtăşit soarta celor 28 000 de prizonieri. Memoriile sale din război, publicate în două volume (Amintiri din luptele de la Turtucaia, 1918, şi Pirin Planina, 1936), aduc lumina asupra unuia dintre episoadele importante ale istoriei noastre peste care s-a aşternut uitarea. Din paginile acestea de valoare literară certă, în care deznădejdea se împleteşte cu speranţa, cu observaţia lucidă, cu lirismul şi, de multe ori, cu umorul, lumina omeniei se ridică peste toate grozăviile unei tragedii istorice care nu a cruţat nimic.“ (Daniel CAIN)

G. Topîrceanu – Memorii de război


Read More

Eşti în regulă, Emil, eşti safe

Posted by on 16 Ian, 2018 in Semnate de Autor | 0 comments

Era şi timpul, după cum chiar el mărturiseşte, până acum fiind foarte ocupat, probabil cu bogata activitate artistică despre care nu am ştiut nimic. Apoi, deodată devin mai informat: o dată că e gay – şi îmi doream să aflu asta – şi că pe deasupra mai e şi artist – fiindcă aşa scria titlul articolului din ziar. Simt asta ca o detaşare, de parcă un suflet încuiat tocmai a fost eliberat de o grea povară.

Nu pot trece cu vederea curajul de care a dat dovadă. Mihai Viteazul cu siguranţă ar fi fost mândru de osteneala sincerităţii lui şi primul ar fi fost aruncat în bătălie – ar fi ţinut piept unui batalion întreg – precis. Şi nu pot trece cu vederea nici emoţia revărsândă pe chipul de virgină.

FOTO: pinterest

Read More

Yuval Noah Harari – Scurtă istorie a omenirii

Posted by on 15 Ian, 2018 in Semne de carte | 0 comments

Pământ. Terra. Planeta noastră. 4.5 miliarde ani de evoluție. Dar într-o clipită o specie a reușit să schimbe fața acestui glob albastru. Omul. Noi.  Cea mai dezvoltată, capabilă, dar în același timp și destructivă creație a naturii. Dar niște întrebări persistă, iar răspunsurile sunt extrem de variabile și relative. Ce ne facem să fim atât de avansați și străluciți? Și care este mecanismul ce declanșează acel potențial distructiv insațiabil în prezentul nostru zbuciumat? La aceste enigme încearcă să ne răspundă autorul Yuval Noah Harari prin această lucrare cu un titlu exhaustiv: Sapiens. Cine suntem, cum am ajuns și încotro dorim să ne îndreptăm? 
Scrisă într-un ritm vivant această carte încearcă să ne prezinte chintesența verbului prin care ne conducem destinele: a trăi.

Yuval Noah Harari – Scurtă istorie a omenirii


Read More