Cu grăbire

Posted by on 17 Iul, 2017 in Semne de carte | 0 comments

Niciodată timpul nu a căutat atâta revărsare de sens peste lume.

Precis numai o criză de mari proporţii ar putea convinge nemişcarea să mute din locuri eterne, vibraţii de cuvinte potrivite celor născuţi străini. Ori, poate meleaguri potrivite devenind, într-o mişcare studiată din vremuri ce nu s-au mai cunoscut vreodată, să arate celor cu destinaţii greşite că biletul are şi drum de întors.

Se poate …

FOTO: pinterest.com

Read More

Fragment – epistola lui Théophile Gautier

Posted by on 8 Iul, 2017 in Semne de carte | 0 comments

„Nu totdeauna suntem din țara ce ne-a văzut născând și de aceea căutăm adevărata noastră patrie. Acei care sunt făcuți în felul acesta se simt ca exilați în orașul lor, străini lângă căminul lor și munciți de-o nostalgie inversă… Ar fi ușor a însemna nu numai țara dar chiar și secolul în care ar fi trebuit să se petreacă existența lor cea adevărată… Îmi pare c-am trăit odată în Orient și, când în vremea carnavalului mă deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevăratele mele vesminte. Am fost întotdeauna surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebuie s-o fi uitat”.

FOTO: pinterest

Read More

Propunere de viitor. Imaginea lui mâine

Posted by on 6 Iul, 2017 in Semnate de Autor | 0 comments

Te poţi revolta în linişte, fără zgomot, cu gesturi fără seamă şi cuvinte rostite ţie cu faţă către oriunde.

Ai putea considera că este important să scrii ce crezi ori nu. Te poţi îndoi de bine şi fără să cunoşti un rău întâmplat.

O imagine face cât o mie de cuvinte, însă o mie de cuvinte puţine pentru oricine ar îndrăzni a traduce pe înţelesul aproape al oricui, motivaţia firească şi sensul corect al creaţiei.

Viitorul cuprinde un sens potrivit timpului său. Modelul de familie propus înseamnă astăzi o eroare ce poate fi înţeleasă cu ambele urechi ori, poate fi refuzat atât de uşor în virtutea libertăţii, diversităţii şi iubirii, care işi diluează sensul într-o factură scrisă cu două mâini, pe uşa salonului de la maternitate.

Ridic doar două degete şi răspund când sunt întrebat:

Read More

Vedere deplină

Posted by on 23 Iun, 2017 in Semne de carte | 0 comments

In faţa veşniciei, cuprinsă de groaza nesfârşitului propriu, toată voinţa şi cunoaşterea pălesc.

Şi îmi pare că răspunsurile pentru care cu trudă le-am aflat adevărul, seamănă atât de bine cu nimicul însemnat al vremii mele.

Nefericit Cioran – grozavă vrednicie.

FOTO: pinterest

Read More

B.P. Hasdeu – Sic Cogito sau comunicarea in spirit

Posted by on 28 Mai, 2017 in Cultură și Istorie Românească | 0 comments

”Trecuse șase luni după moartea fiicei mele. Era în Martie: iarna plecase; primăvara nu sosea încă.
Într-o seară umedă și posomorâtă ședeam singur în odaie lângă masa mea de lucru.
Dinainte-mi, ca întotdeauna, era o testea de hârtie și mai multe creioane.
Cum? nu scriu, nu scriu, dar fără ca s-o scriu, mana mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei.
Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, tocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic.

FOTO: hartanumerologica.ro

De-o dată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr.
Vreo cinci secunde cel mult.
Când bratul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem.
Aruncai privirea pe hârtie și citii acolo foarte limpede:

Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu.

Era scris și iscălit cu slova fiicei mele.
Ce să fie?
O va spune aceasta carte”.

Read More