Igor Bergler – 6 povesti cu draci

Posted by on 13 nov., 2018 in Semne de carte | 0 comments

Un text de o densitate nebuna, inteligent si distractiv in acelasi timp, in care Marquez se intalneste cu Borges, Kafka cu Goethe si Eco cu Bulgakov. O carte de neratat, un roller coaster in care nu poti urca fara centura de siguranta si unde nimic nu e ceea ce pare. 

Igor Bergler – 6 povesti cu draci

Dupa primele doua carti, Biblia pierduta si Testamentul lui Abraham, ambele masive pe dinafara, inepuizabile pe dinauntru, surprinzatoare si unice in literatura noastra actuala – asta doar pentru a-mi reprima tentatia unor afirmatii si mai radicale –, Igor Bergler pare ca face o mica pauza de respiratie si se relaxeaza cu sase povestiri scurte. In mod paradoxal, mai mari pe dinauntru decat pe dinafara, parte recuperate si reconfigurate din vagoanele de span ramase dupa santierul celor doua romane, se aliniaza frumos si se manifesta in consecinta cele mai nastrusnice, mai imprevizibile, mai melancolice sau mai triste si, de ce nu, mai etice categorii de draci.
Dar ce sunt, pana la urma, dracii lui Igor Bergler? Sunt entitati ale infernului, pedepse naprasnice pe care omul trebuie sa le indure din pricina simpla ca raul este complementul obligatoriu al binelui, sunt forte ale disolutiei, pentru ca nu pot suporta maretia creatiei, sau, pur si simplu, sunt natura noastra mai mult sau mai putin constienta, sunt energiile noastre scapate in libertate ori, cine stie, daca nu chiar marea noastra sansa de a patrunde acolo unde binele comun si gestul precaut nu ne acorda nici o sansa? Dar pana la un raspuns convingator, pe care doar cititorul singur si-l poate oferi, un lucru este in afara oricarei discutii: cu aceste sase povestiri surprinzatoare, Igor Bergler, pe langa faptul ca reuseste sa spuna si in flash-uri ceea ce a spus pana acum doar in epopee, aduce si noi specimene de draci in infernul nostru literar, mult imbunatatite fata de alte produse asemanatoare, ceea ce, evident, nu i se va ierta usor. Cum nu i s-a iertat inca nici faptul ca a aparut din senin, fara sa intrebe pe nimeni. – Pavel Susara


Read More

Jojo Moyes – In cautarea unui destin

Posted by on 12 nov., 2018 in Semne de carte | 0 comments

Australia, 1946. Sase sute cincizeci de mirese pleaca in Anglia pentru a-i intalni pe barbatii cu care s-au casatorit in timpul razboiului. Dar in locul vasului de croaziera luxos la care se asteptau, se trezesc la bordul unui portavion, alaturi de o mie de barbati. Pe puntile arse de soare, vechile iubiri si promisiunile trecute devin amintiri indepartate, iar tensiunea ajunge la limita, pe masura ce miresele si sotii lor revin asupra hotararilor luate. Iar pentru una dintre mirese, Frances Mackenzie, devine curand clar ca uneori calatoria este mai importanta decat destinatia.

Jojo Moyes – In cautarea unui destin

    „Teribil de romantic si de emotionant.“ – Daily Mail
    „O lectura minunata: o poveste despre soarta si destin deloc sentimentala.“ – Sunday Express
    „Un roman captivant si miscator… Moyes scrie cu farmec atat dialogurile, cat si fragmentele descriptive.“ – Glasgow Herald
    „Un roman sclipitor despre prietenie, familie si dragoste.“ – Woman & Home
Read More

Sosirea „criminalilor” de război, anul 1945

Posted by on 11 nov., 2018 in Cultură și Istorie Românească | 0 comments

Din Februarie 1945, soseau în Aiud aşa zişii criminali de război. La început câteva loturi de ofiţeri superiori şi inferiori, apoi subofiţeri, gradaţi şi simpli soldaţi. Criminalii de război constituiau elita armatei române care luptase împotriva cotropitorilor pământului strămoşesc şi a comunismului.

Prin jocul perfid al forţelor iudeo-masonice erau vinovaţi că au luptat împotriva poporului sovietic, a clasei muncitoare şi a înaltei concepţii de viaţă materialist-dialectice etc. Erau declaraţi criminali de război printr-o derogare şi extindere a hotărârilor Tribunalului de la Nürnberg.

FOTO: google.com

Poporul sovietic nu era reprezentat în proces. Alt popor, cu toţi reprezentanţii lui, se substituia în actul de acuzare împotriva armatei române, agitând prostimea cu lozinci scrise pe pancarte, pe garduri, pe pereţii caselor, în instituţii, în uzine, în fabrici: „Moarte lor, moarte lor, Moarte criminalilor”. În sălile de procese grupuri de derbedei creau atmosferă, apărarea aducea o nouă acuzare: că sunt asupritori şi exploatatori ai poporului, burghezi retrograzi, chiaburi exploatatori ai satelor, imperialişti. Verificând câteva dosare ale criminalilor de război se poate constata că judecătorii şi acuzatorii erau cumpăraţi sau şantajaţi moraliceşte de evrei, iar anchetatorii care întocmiseră dosarele de trimitere în judecată, cu pedepse deja hotărâte, erau evrei. Iar după ce au fost cozi de topor, aproape toţi judecătorii au fost condamnaţi.

Toate le dirija marea ocultă internaţională; Rooswelt, evreul paralitic ajuns preşedinte al SUA, împlinea visul lui Israel de a împărăţi lumea. La conferinţa de la Yalta împreună cu masonul Churchill lăsase pe mâna lui Stalin şi a evreimii sovietice statele Europei răsăritene. Sub formă legală s-a realizat o răzbunare de proporţii, nemaiîntâlnită în istoria lumii: acesta fiind adevăratul holocaust.

Criminalii de război au fost cazaţi în Secţie, apoi, când a crescut numărul lor, în Celular, la ultimul etaj, pe ambele laturi. Unii militari sau membri ai organelor ordinii interne făcuseră parte din aparatele represive ale lui Carol II şi Antonescu. Având conştiinţa încărcată se aşteptau ca legionarii să aibă o atitudine duşmănoasă şi revanşardă. Au rămas stupefiaţi când la vizetă, înşelând vigilenţa gardienilor, legionarii îi salutau şi-i întrebau dacă au nevoie de ajutor medical (doctorul Uţă procura medicamente prin gardienii pe care-i tratase) sau le ofereau o bucată de turtoi, îmbărbătându-i. Cei pe care-i loviseră le răsplăteau cu dragoste.

Read More

J.D. Salinger – De veghe in lanul de secara

Posted by on 10 nov., 2018 in Semne de carte | 0 comments

J.D. Salinger – De veghe in lanul de secara

La cateva decenii dupa traducerea de referinta, Editura Polirom propune o versiune noua, tanara, a romanului-cult De veghe in lanul de secara. Situata de ani de zile in topul preferintelor cititorilor din Romania, De veghe in lanul de secara continua sa fie, la peste cincizeci de ani de la aparitie, cartea de capatai a adolescentei. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, si ai caror parinti s-au nascut, probabil, in aceeasi perioada ca si romanul, e ca trec prin aceleasi episoade, angoase si mirari precum Holden Caulfield. Doar ca el nu folosea atat de des cuvantul „cool“ si nu naviga pe Internet. Iar cand simtea nevoia s-o sune pe fata de care era indragostit, ori renunta, pentru ca nu avea chef, ori intra in prima cabina de telefon. Problemele lui raman insa, si chiar si modul in care sunt rezolvate: prin revolta, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Exista voci care se intreaba de ce totusi a avut romanul un succes atat de uimitor, in toata lumea si, deja, de atatia ani. In fond, nu e singura carte care-si pastreaza prospetimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat intr-o scurta prezentare. Poate, pur si simplu, e o carte foarte-foarte buna. Atat. Alaturati-va milioanelor de tineri care au citit-o si veti intelege.


Read More

Bogdan Silon – Mircea Eliade și misterul totalităţii

Posted by on 8 nov., 2018 in Semne de carte | 0 comments

Bogdan Silon – Mircea Eliade și misterul totalităţii

„Fiind un simbol al totalităţii regăsit în orice act al interpretării, coincidenţa contrariilor unește diversele niveluri ale hermeneuticii. La nivelul subiectiv al structurii unei opere, el se lasă interpretat de un autor sau altul. La nivelul intersubiectivităţii, unde se plasează hermeneutica noastră, coincidentia oppositorum își luminează sensul printr-o interpretare de gradul al doilea, în care hermeneutul interpretează ceea ce autorul semnifică în mod concret. Altfel spus, analizând acest concept esenţial pentru înţelegerea gândirii lui Mircea Eliade, facem cunoscute semnificaţiile pe care autorul le acordă conceptului și, în plus, ne situăm în interiorul coincidenţei contrariilor înseși. (Autorul)


Read More

Andreea Răsuceanu – Bucureştiul lui Mircea Eliade

Posted by on 7 nov., 2018 in Semne de carte | 0 comments

Andreea Răsuceanu – Bucureştiul lui Mircea Eliade

Dacă peisajul este nu un ţinut, ci imaginea unui ţinut, iar domeniul său ţine de o imagine mentală a locurilor, niciodată aceeaşi la mai mulţi scriitori, şi, cum susţine J.-P. Richard, peisajul este autorul care îl descrie, atunci una dintre căile de acces la semnificaţiile operei acestuia o poate constitui studiul de geografie literară, cu diversele abordări pe care le presupune. În ce măsură peisajul real, ce corespunde unei geografii obiective, coincide cu cel imaginar (aici, în sensul de transfigurat, reconstruit prin intervenţia imaginaţiei, şi nu de inventat, ireal) sau care sunt punctele de contingenţă dintre cele două pot constitui miza geografului literar, în măsura în care o astfel de analiză devine relevantă pentru interpretarea operei unui anumit autor. S-a vorbit în multe rânduri despre mitologia bucureşteană instituită de proza lui Mircea Eliade, care oferă probabil cea mai completă imagine a oraşului din literatura română, în dubla sa dimensiune: capitală străbătută de semnele modernităţii, a vitezei şi reclamelor strălucitoare (precum, îndeobşte, în romanele realist-psihologice) şi oraş aproape patriarhal, cu reminescenţe din La Belle Epoque, al mahalalelor şi semnelor călăuzitoare care alcătuiesc, prin labirintul urban, un traseu misterios. Bucureştiul joacă, în literatura lui Mircea Eliade, un rol central, devenind aproape un personaj, atât în romanele realiste, cât şi în proza fantastică, iar reconstituirea spaţiului bucureştean, real şi ficţional, îi poate oferi cititorului posibilitatea unei incursiuni inedite în labirintul prozei eliadeşti.


Read More

Agnia Grigas – Crimeea și noul imperiu rus

Posted by on 6 nov., 2018 in Semne de carte | 0 comments

Cum vrea Rusia să retraseze granițele în perioada postsovietică? Analizând manifestările recente ale expansionismului rusesc, Agnia Grigas, specialistă în domeniul riscului politic, ilustrează ideea că, de-a lungul a peste două decenii, Moscova a dus în mod consecvent o politică de folosire a compatrioților ruși din ariile învecinate în scopul împlinirii ambițiilor sale teritoriale. Urmărind modul în care a fost pusă în practică această politică în Ucraina și Georgia, autoarea prezintă unul dintre aspectele relevante ale politicii externe a lui Putin, evidențiind riscurile la care sunt expuse țări precum Moldova, Kazahstan sau statele baltice.

Agnia Grigas – Crimeea și noul imperiu rus


Read More

Mircea Eliade – Tratat de istorie a religiilor

Posted by on 5 nov., 2018 in Semne de carte | 0 comments

Mircea Eliade – Tratat de istorie a religiilor

„Un fenomen religios nu se va dezvălui ca atare decât considerat în propria sa modalitate, adică studiat la scară religioasă. A voi să delimitezi acest fenomen prin fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistică, artă etc. înseamnă a-l trăda; înseamnă a lăsa să scape tocmai ceea ce este unic şi ireductibil în el, anume caracterul său sacru.“ (Mircea ELIADE)

„Îndată ce observăm cele mai umile religii, ne apare o «filozofie de dinaintea filozofiilor» rezultată dintr-un efort de explicare şi unificare, dintr-un efort spre teorie, în toate sensurile acestui cuvânt: cartea lui Mircea Eliade ne face sã simţim coerenţa şi nobleţea acestei filozofii şi, de asemenea, uniformitatea ei de la un continent la altul…“ (Georges DUMÉZIL)


Read More

Joe R. Lansdale – Iulie însângerat

Posted by on 4 nov., 2018 in Semne de carte | 0 comments

Joe R. Lansdale – Iulie însângerat

Hoţul se afla cu spatele la mine. Era înalt și subțire, purta haine închise la culoare și o căciulă neagră de lână. Stătea cu lanterna ațintită spre o pictură de pe perete, probabil întrebându-se dacă merita sau nu să o ia.

Zgomotele ce-l trezesc pe Richard Dane și pe soția lui în toiul nopții sunt ale unui spărgător, care tocmai s-a strecurat în casă și este înarmat. Din fericire, Richard are și el un pistol și apasă primul pe trăgaci. Rezultatul? Un spărgător mai puțin pe lume. Dar evenimentele ce urmează scot la lumină adevăruri neașteptate și un mesaj destul de clar: când straniul devine regulă, viața poate deveni complicată și plină de pericole.

Singura regulă e că nu există nicio regulă. O să facem totul rapid și eficient și o să fugim imediat. Dar se pot întâmpla multe lucruri. Cum zic și cercetașii, trebuie să fii întotdeauna pregătit pentru orice.


Read More

Elizabeth George Speare – Arcul de aramă

Posted by on 2 nov., 2018 in Semne de carte | 0 comments

Elizabeth George Speare – Arcul de aramă

Daniel bar Jamin e un tânăr evreu care, mai mult decât orice pe lume, își dorește să se răzbune pe romanii care i-au ucis părinţii. Atras pe munte de o bandă de tâlhari, băiatul e convins că Roș, căpetenia lor, reprezintă salvarea din mâinile dușmanilor. La moartea bunicii sale, Daniel se întoarce în satul natal pentru a avea grijă de sora lui bolnavă, fără a rupe însă legăturile cu cei de pe munte. Astfel, îi atrage în planurile sale de eliberare a evreilor și pe Ioel și sora lui, Thacia. Într-o zi, îl întâlnește pe fiul unui tâmplar, Iisus din Nazaret, care propovăduiește, mai presus de orice, dragostea, strângând în jurul său mase mari de oameni. Vor putea predicile acestuia, de care e atras inexplicabil, să-l facă să-și lase deoparte dușmănia și setea de răzbunare?
Read More