115 ani de la nașterea lui Petre Țuțea: La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs

Posted by on 7 Oct, 2017 in Cultură și Istorie Românească | 0 comments

Petre Țuțea se naște la 6 octombrie 1902, în satul Botenii de Mușcel, (județul Argeș). Urmează liceul la Câmpulung Muscel, și la Cluj. Tot la Cluj face și Facultatea de Drept, unde își ia titlul de doctor în științe juridice. În perioada studenției devine un comunist convins și scrie la revista „Stânga”. Lucrează la Ministerul Economiei Naționale și este trimis în mai multe călătorii diplomatice: Berlin, Budapesta și Moscova. Intră apoi într-un cerc select de intelectuali: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica și alții, aminteşte activenews.

FOTO: google.ro

„Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de țăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Și toți din generația mea au simțit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte. Eu nu știu dacă vom fi apreciați pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic” – Petre Țuțea

Colaborează la revista „Cuvântul” a lui Nae Ionescu. Influența acestor personalități ale culturii românești îi va marca viața. Țuțea trece de la stânga la dreapta, devenind legionar. În cadrul Guvernului Național-Legionar, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Director în Ministerul Economiei Naționale. Între 1940 și 1944 a fost Șef de secție în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.

După cel de-al Doilea Război Mondial este anchetat cinci ani în stare de arest, fiind condamnat definitiv în 1956. În cei 13 ani de temniță trece prin închisorile Malmaison, Aiud, Jilava și Ocnele Mari. După gratii ține adevărate predici cu paralele între între Platon și Hristos, între păgânism și creștinism.

Petre Țuțea se mută la Domnul la 3 decembrie 1991, dimineața. A plecat dintr-o stare de perfectă luciditate. Se afla într-o rezervă a spitalului „Cristiana”, din București, în timpul unui interviu, cu un grup de reporteri. Avea vârsta de 89 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!”

Read More

În loc de încheiere

Posted by on 1 Sep, 2017 in Semne de carte | 0 comments

– Dar gustă şi din asta. Precis că o să-ţi placă, apoi, dacă nu vrei, nici nu o să îţi mai fac.

Apoi zâmbi înţelegător, clătinând din cap, şi din nou ochii îi căzu sub pleopele grele de somn şi vremea multă trecută peste ei. Era multă neputinţă în trupul acela slăbit şi schimonosit de durerea oaselor ce nu îl mai lăsa de aproape doi ani.

FOTO: pinterest

Ştiam că e cu neputinţă să croiască iară înţelesuri mari din cuvinte puţine. Era trecută vreme aceea din livada cu meri ce până anul trecut îmi părea cea mai înaltă şcoală pe care nici profesorii nu au putut-o urma vreodată.

Cunoşteam bine meleagurile acelea, ştiam prea bine uliţele neumblate de nimeni pe care numai el mi le-a făcut cunoscute, să-mi rămână cadou la timpul cel mai bun.

Şi cum vremea era trecută spre seară, peste dealurile rămase pitice sub apusul roşu, se înălţa definitiv înţelesul de acum mărginit de ultimele ore de vară.

Read More

Se rezistă

Posted by on 24 Aug, 2017 in Semnate de Autor | 1 comment

Se rezistă la greu în România iar „rezistenţii” sunt imuni la orice argument care le-ar putea pune judeca în primejdia de a asculta şi opinii ce nu le acceptă demersul revoluţionar. Ba poţi fi chiar „sacrificat” public fără pic de milă; o jertfă necesară care nu are nevoie de justificare, un „ritual” la care se participă în grup, lipsirea de la acest eveniment putând justifica din partea celor absenţi trădarea momentului inţiatic ce sfârşeşte întotdeauna prin sorbirea cu poftă a sângelui cald şiroind.

FOTO: google

Se înţelege de la sine că trebuie să fii pro. Şi nu se acceptă abţineri, unanimitatea este doctrină, ţel şi sens. Asta desigur, în numele democraţiei pure, a libertăţii desăvârşite şi a progresului total.

Şi să nu te împingă necuratul să rosteşti incantaţii cu invocarea numelui „necuratului” Soroş sau a Ocultei Mondiale. Există precis şi de netăgăduit un interes naţional ce trebuie slujit, un interes pe care numai cei „rezistenţi” îl pricep în sensul realizării lui. Voi, restul, rămâneţi nişte nemernici neputincioşi şi vrednici de toată bătaia. De joc, desigur.

Read More

E vreme

Posted by on 16 Aug, 2017 in Cioburi | 0 comments

În final, când toate vor fi spre sfârsit, gândind că multe vor rămâne închipuri, tu să crezi în copilărie. Doar la vârsta ei poţi crede în toate şi timpul este pentru ele.

Însă dorind încă o data timp să le termini, să nu cazi în înşelare. Prea sigur cineva, mai înainte de răsărit, iti va arăta şi cum trebuie.

FOTO. pinterest

Read More

Cu grăbire

Posted by on 17 Iul, 2017 in Semne de carte | 0 comments

Niciodată timpul nu a căutat atâta revărsare de sens peste lume.

Precis numai o criză de mari proporţii ar putea convinge nemişcarea să mute din locuri eterne, vibraţii de cuvinte potrivite celor născuţi străini. Ori, poate meleaguri potrivite devenind, într-o mişcare studiată din vremuri ce nu s-au mai cunoscut vreodată, să arate celor cu destinaţii greşite că biletul are şi drum de întors.

Se poate …

FOTO: pinterest.com

Read More